Alegeți o limbă
228 de zile (în 28 ianuarie) şi tot fără guvern. Doar Irakul a depăşit acest record. Aşa cum scrie Le Monde, Belgia se află "pe marginea prăpastiei", incapabilă să depăşească disensiunile dintre partidele flamande şi francofone şi să se gândească la reforma unui stat federal satisfăcător pentru ambele comunităţi.
Bruxelles este tot fără guvern, iar în Europa s-a lăsat tăcerea. Încetul cu încetul, Belgia avansează spre o moarte lentă fără ca vecinii săi se pară preocupaţi. Este adevărat, aşa cum remarca recent Frankfurter Allgemeine Zeitung, că absenţa guvernului nu împiedică viaţa cotidiană să continue, şi că ţara şi-a asumat în mod corect preşedinţia UE. Dar totuşi: dacă Belgia s-ar evapora, ar fi pentru prima oară în istoria Uniunii când unul dintre membrii săi dispare, şi mai ales cel în care sunt bazate toate instituţiile sale. În timp ce criza euro destabilizează edificiul comunitar, europenii s-ar lipsi cu siguranţă de o criză suplimentară de acest gen.
Sigur, jocurile politice care se desfăşoară de la alegerile din iunie trecut sunt de neînţeles pentru mulţi, inclusiv mulţi belgieni. Sigur, pentru un finlandez, un român sau un portughez, flamanzii şi valonii par a fi nişte comunităţi îndepărtate, iar destinul lor un joc secund. Dar nu este vorba doar despre viitorul unei ţări de 10 milioane de locuitori şi nici de bunăstarea instituţională a Uniunii Europene. Evoluţia istorică a continentului nostru este cea a unei mai mari interdependenţe între state şi populaţiile lor. Pentru a parafraza celebra formulă, o bătaie de aripi în periferia capitalei Bruxelles poate avea consecinţe în Transilvania sau în Calabria.
Sfârşitul unui stat fondat pe coexistenţa mai multor comunităţi ar slăbi solidaritatea deja greu încercată de criza euro. Încrederea, deja deficientă între principalii responsabili europeni, ar fi şi ea zguduită. Ori, atunci când constatăm deja slăbirea Europei în ochii restului lumii, este mai mult ca niciodată necesar să conservăm mijloacele politice şi economice care permit coeziunea europeană. Nu este de resortul europenilor să dicteze belgienilor ce să facă. Nu este nici vorba de a decreta că Uniunea Europeană nu ar putea trăi fără o Belgie încremenită în structura sa actuală. Dar este esenţial ca toată lumea să se simtă implicată în viitorul acestei ţări.
