Alegeți o limbă
Merkel, Cameron, Sarkozy… Unul după altul, acești trei conducători europeni au recunoscut eșecul ideiiconform căreia oamenii de origini diferite trăiesc mult mai fericiți unii lângă alții: "Multiculturalismul a eșuat complet", afirma cancelarul german în octombrie trecut. O frază reluată aproape cuvânt cu cuvânt la începutul lui februarie de către David Cameron, și - câteva zile mai târziu - de către Nicolas Sarkozy. Nu este nevoie să aflăm dacă s-au consultat în prealabil sau dacă Berlusconi și Zapatero le vor ține pasul, este evident că "Europa îşi pune cenuşă pe cap", constatăde la distanță cotidianul moldovenesc Timpul: "după ce, mai bine de jumătate de secol, ne-a tot învăţat cum să ne comportăm cu minorităţile naţionale, de ceva timp a schimbat macazul". A renunțat oare Europa să fie un exemplu? Aruncă prosopul precum un boxer care a încasat prea multe lovituri? Până acum, țările au aplicat politica multiculturalismului mai mult din obligație decât din alegere sau din convingere, pentru că trebuiau să integreze aceste populații care au contribuit la bunăstarea națională.
Astăzi deci, multiculturalismul pare în contradicție cu politicile naționale, și ar reprezenta chiar un pericol pentru securitatea națională. Unora dintre acești lideri care denunță astăzi efectele nefaste ale "multikulti"-ului, le place să sublinieze în paralel că "valorile europene" - creștine pentru unii, universale pentru alții - merită să fie apărate. După sosirea pe țărmurile Italiei a tunisienilor care tocmai s-au descotorosit de tiranul lor, s-au îngălbenit de frică la ideea unui val de imigranți care ar depăși capacitatea de primire și integrare a Europei.
Mai bine să fim pragmatici: conducătorii noștri ar putea de exemplu să tragă învățăminte dintr-un model de integrare care funcționează destul de bine în Statele Unite, cel am "imigrației alese" - stabilirea unui procentaj în funcție de țară și meserie, cu drepturi și un loc de muncă la sosire. Sau, după cum sugerează economistul italian Tito Boeri, să se asocieze acordarea dreptului de azil cu un permis de muncă, permițând astfel imigranților să aibă acces în mod legal la principala pârghie a integrării: munca. Oricare ar fi soluția adoptată, este necesară stabilirea unei adevărate politici de imigrație și de integrare europeană, dacă vrem să fim coerenți cu valorile de primire pe care UE pretinde că le apără.
