9/11 2011

Publicat pe 9 septembrie 2011 la 10:22

Acest secol avea deja un an atunci când a început. Atacurile teroriste din New York şi Washington, pe 11 septembrie 2001, au deschis o nouă eră geopolitică, în care Statele Unite s-au angajat pe termen lung în "arcul de criză" mergând din Orientul Mijlociu spre Asia de sud, trecând prin Golful Persic, şi o nouă eră pentru societăţile noastre, axate pe riscul terorist şi discursul unei ciocniri a civilizaţiilor care ajunge până în ţările noastre în toiul unor tulburări demografice.

Dar, după cum spune pe bună dreptate şi Timothy Garton Ash, cei zece ani care s-au scurs de la "9/11", au fost de asemenea, şi mai presus de toate, cei ai unei mişcări tectonice pe termen lung, care a schimbat radical echilibrul planetar : urcarea Chinei şi Asiei, slăbirea occidentului accelerat de criză.

Între aceste două cadre istorice, unde este Europa? A pune întrebarea înseamnă deja a-i răspunde parţial, întrucât continentul nostre pare astăzi incapabil de a mai influenţa mersul lumii. Şi totuşi acest deceniu este bogat în învăţături.

În 2001, UE nu număra decât 15 membri, iar extinderea la 25 şi apoi la 27 s-a făcut după o linie de falie agravată de 11 septembrie: raportul cu Statele Unite ale Americii. Ne amintim că în 2003, axa Paris-Berlin-Moscova împotriva războiului din Irak a fost contracarată de o axă Londra-Roma-Madrid care se baza şi pe ţările din fostul bloc sovietic, pe cale să adere la Uniune. Dacă politica externă a Europeis-ar fi decis pe bază de majoritate, cum ar cere logica comunitară, steagul european ar fi trebuit să fluture în Irak lângă cel american.

Newsletter în limba română

11 septembrie a accelerat de asemenea pierderea de interes a Statelor Unite faţă de Europa şi a pus sub semnul întrebării pertinenţa Alianţei Atlantice sub forma existentă, în care cei Douăzeci şi Şapte nu sunt în măsură să dezvolte o viziune strategică proprie şi susţinută de o adevărată politică de apărare. Felul în care Washington a reuşit să-şi înfigă scutul anti-rachetă pe teritoriul european fără a se consulta cu UE este o perfectă ilustrare, precum şi abstenţiunea germană în intervenţia din Libia.

2001 - cine mai îşi aminteşte? - este de asemenea anul în care cei Cincisprezece au creat Convenţia privind Viitorul Europei. Zece ani mai târziu, după un proiect de constituţie mort din faşă şi un Tratat de la Lisabona adoptat în durere, nu putem decât constata că Europa încă nu vorbeşte cu un glas puternic şi că nimeni, şi în niciun caz liderii săi politici, nu este încă în măsură să propună un proiect care să fie în fază cu noua ordine mondială. Într-un moment în care unii răspund la criza financiară cu ideea unui nou tratat, această constatare este cel puţin interesantă.

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect