Punerea în serviciu, marţi 8 noiembrie, a gazoductului Nord Stream, care va lega zăcămintele ruseşti de Germania, "marchează o nouă etapă a strategiei Gazprom", scrie Le Monde: "un amestec de dorinţă de cooperare cu europenii şi de a-şi întări rolul de actor-cheie al aprovizionării cu gaz a Vechiului Continent". Fruct al unui partenariat industrial între marele industriaş al gazului rus şi marile grupuri europene (E.ON, BASF, GDF Suez, Gasunie), Nord Stream nu este mai puţin un proiect extrem de politic, subliniază cotidianul francez, "deoarece traseul său este în el-însuşi un act de provocare faţă de Polonia şi de cele trei state baltice: trecând pe sub marea Baltică, el dispreţuieşte aceste patru ţări membre ale UE". Prezent în acelaşi timp şi în consorţiul euro-rusesc South Stream, care ocoleşte Ucraina, Gazprom "nu reuşeşte nicicum să se debaraseze de imaginea de braţ armat al Rusiei", adaugă Le Monde.

Totuşi, notează Newsweek Polska, primul ministru rus "Vladimir Putin se înşeală dacă crede că poate dicta politica europeană via unui gazoduct pe sub marea Baltică". Sunt mai degrabă vesticii cei care, graţie Nord Stream, îşi vor creşte influenţa asupra politicii de la Kremlin. De ce? Deoarece societăţile germană şi rusă au acelaşi obiectiv, explică revista poloneză: "Să domine piaţa europeană a gazului". Planul Gazprom este ambiţios şi vede departe: vizează cucerirea pieţelor franceză şi britanică, ca şi livrarea de gaz spre Austria şi Balcani, prin South Stream. Însă toate aceste tendinţe vor face ca Rusia să fie din ce în ce mai "dependentă de colaborarea cu întreprinderile europene" şi o va obliga, chiar dacă o doreşte sau nu, să se plieze regulamentărilor europene.