Cover

Pentru La Stampa, nu este nimic mai puţin decât un “cutremur de pământ” în sânul Ligii Nordului: demisia lui Umberto Bossi, fondator şi până de curând şef incontestabil al partidului populist şi autonomist reprezintă, potrivit cotidianului torinez, “predarea care închide o eră”.

Bossi a fost învins de dezvăluirile în privinţa banilor din finanţarea publică a a partidului său, deturnaţi pentru a plăti cheltuielile apropiaţilor săi, inclusiv al moştenitorului său desemnat, Renzo. Un triumvirat îl înlocuieşte ca secretar al partidului, în timp ce i s-a oferit postul onorific de preşedinte.

Potrivit cotidianului torinez, “nu din întâmplare şi-a luat rămas-bun Umberto Bossi la doar 5 luni după Silvio Berlusconi”, care guvernase de trei ori cu Liga:

precum unii văduvi neconsolaţi, unul nu putea supravieţui după sfârşitul celuilalt. Ieşirea lor din scenă schimbă brusc, şi probabil pentru totdeauna, profilul dreptei italiene şi peisajul politic naţional în întregime.

Potrivit La Repubblica, separatistul Bossi este victimă a unui “ricoşeu unic”, el care

timp de ani de zile şi-a exprimat nemulţumirea faţă de ‘Roma hoaţă’ şi faţă de ‘statul vandal’. Pe hoţi îi avea Liga la ea, chiar la Bossi acasă. Iar vandalismul, avea loc în birourile sale, pe cheltuiala contribuabilului.

Totuşi, notează Corriere della Sera, imaginea energicului “Senatùr” care evoca în mod constant secesiunea unei Padanii imaginare era în declin de mult timp:

şeful rebel prizonier al propriei paranoia politice, tot mai obsedat de “complot” pe măsură ce conducerea sa slăbea, a pierdut în fiecare zi un pic mai mult contactul cu lumea vastă a micilor întreprinzători din Nord care pariaseră pe Ligă. […] Cei care crezuseră în revolta fiscală, în eliberarea de birocraţie şi de maşina statală, în libertatea Nordului, nu mai aveau încredere de ceva timp în mirajul Ligii.