Alegeți o limbă
Acum 20 de ani, pe 6 aprilie 1992, “unităţile paramilitare şi Armata populară iugoslavă (JNA) au început să bombardeze un Sarajevo încercuit, în ziua în care Uniunea Europeană şi Statele Unite au recunoscut independenţa Bosniei-Herţegovina”, aminteşte Delo. Cotidianul sloven subliniază că “pregătirile pentru război începuseră mult înainte”, dar nimeni nu îi luase în serios pe cei care anunţau conflictul.
Debutul asediului capitalei bosniace marchează “ziua în care Europa a murit la Sarajevo”, afirmă Delo, care îi oferă cu această ocazie editorialul scriitorului bosniac Dzevad Karahasan. Potrivit acestuia,
Bosnia-Herţegovina este încă într-o criză gravă, deoarece acordurile de la Dayton [care au pus capăt războiului, în decembrie 1995] au impus o structură statală care nu este viabilă, nici din punct de vedere juridic, nici logic. Şi când birocraţii internaţionali şi locali încearcă să se atingă de ea pentru a o schimba, îi împiedicăm imediat, explicând că aceasta riscă să perturbeze echilibrul şi pacea. Singura pace în Bosnia este cea a cimitirelor. Încă...
Newsletter în limba română
Pe de altă parte, cotidianul din Sarajevo, Dnevni Avaz, consacră mai multe pagini ceremoniilor pentru comemorarea a “Două decenii de la agresiunea împotriva Bosniei-Herţegovina”, şi mai ales “liniei roşii”, formate pe 6 aprilie de 11 541 scaune de aceeaşi culoare aliniate pe bulevardul Tito, în memoria locuitorilor oraşului morţi în timpul războiului. Ziarul aminteşte de altfel că ziua va reprezenta de asemenea ocazia pentru a sărbători “550 de ani de la fondarea Sarajevo şi 67 de ani de la eliberarea de fascism”.
Ceea ce va putea permite Bosniei să întoarcă pagina, este perspectiva de a adera la Uniunea Europeană. Dar drumul este departe de a fi uşor, după cum subliniază Die Presse. Într-un editorial numit “Uniunea Europeană şi schizofrenia bosniacă”, cotidianul vienez consideră că UE trebuie să revină mai mult la originile sale şi să se poziţioneze ca un proiect de pace. Dar, pentru moment, ea se distinge înainte de toate printr-o lipsă de interes pentru ceea ce se întâmplă în Bosnia:
UE a dat de înţeles politicienilor bosniaci că ţara lor nu va putea să adereze cu structurile sale complicate, inventate de comunitatea internaţională la Dayton. Dar nu există acord în interiorul Bosniei în privinţa unor noi structuri.
La Madrid, El País subliniază, în sfârşit, că perioada de după război nu se va termina decât în ziua în care Bosnia-Herţegovina va intra în UE:
Bosnia-Herţegovina nu are sărbătoare naţională, politicienii nu cad de acord asupra datei. […] Ţara este încă divizată în două entităţi. […] O administraţie în duplicat şi o lipsă totală de sentiment naţional împărtăşit definesc astăzi o ţară care şi-a pansat rănile fizice dar nu a reuşit să se reconcilieze.
