Alegeți o limbă
La cinci luni de la prima apariţie, al doilea număr al Europa, suplimentul realizat de şase mari titluri ale presei europene – Le Monde, El País, Gazeta Wyborcza, Süddeutsche Zeitung, The Guardian şi La Stampa – revine în chioşcuri.
El este consacrat “Generaţiei ‘E’”, cea a tripticului "educaţie-euro-slujbe" [éducation-euro-emploi]. Cea care nu a cunoscut niciodată zidul Berlinului dar a crescut cu moneda unică, spaţiul Schengen, programul Erasmus… Şi şomajul în masă.
“Dacă nu este McDonald’s, atunci ce?” se întreabă versiunea poloneză a suplimentului care adună “poveştile studenţilor francezi, germani, italieni, britanici şi spanioli plecaţi în străinătate. O alegere profitabilă, dar câteodată costisitoare.
Cum vede ea, această generaţie, construcţia europeană? Pentru ea, UE este un bun dobândit, dar nu un vis, este chiar un subiect al neîncrederii după cum arată sondajele de opinie. Generaţia Europa este cea mai educată, cea care a studiat cel mai mult din câte au existat, şi de asemenea cea mai dezamagită. Este cea a disparităţilor în privinţa modului în care răspund guvernele şi sistemele educative la provocarea adecvării formării superioare cu nevoile lumii muncii. Europa povesteşte istoria acestei Europe din 2012, ale cărei mecanisme instituţionale şi ai cărei conducători nu se găsesc la întâlnirea cu tinerii.
