La o zi după alegerile legislative, Partidul Socialist al preşedintelui François Hollande deţine acum majoritatea în Senat ca şi în Adunarea Naţională. O situaţie specială, care, aşa cum aminteşte Le Monde, pune pe umerii preşedintelui francez greutatea unei “responsabilităţi istorice în faţa Europei”:
Tradiţia monarhică franceză are inconveniente, ea are astăzi un mare avantaj: conferă şeful statului o flexibilitate inedită, o libertate de acţiune pe frontul european pe care majoritatea colegilor săi, constrânşi de coaliţii dificile sau de puteri locale din opoziţie cu influenţă, nu le au.
Singurul socialist într-o Uniune Europeană dominată de conservatori, preşedintele francez va fi foarte singur, notează cotidianul, care face apel la noua majoritate:
Dacă are ocazia să joace un rol central în reorientarea construcţiei europene, Franţa trebuie să o facă fără aroganţă şi ascultându-i pe toţi partenerii săi – Germania precum şi ţările din Sud. Ea trebuie să se angajeze că facă ea însăşi eforturile necesare pentru redresarea conturilor publice şi a competitivităţii sale industriale.
Les Echos, pe de altă parte, lansează “Celălalt apel din 18 iunie”, ca o referinţă la celebra alocuţiune a generalului de Gaulle de la BBC, în 1940: “Acum că momentul alegerilor a trecut în Grecia şi în Franţa, Paris şi Berlin au de rezolvat o urgenţă: să termine cu certurile şi să o ia de la capăt.”
La zece zile de Consiliul European, cotidianul economic grăbeşte cele două capitale să-şi depăşească dublele neînţelegeri –
Guvernul german este convins că postura dură a lui François Hollande este doar de natură politicianistă: este o greşeală de analiză. […] Pe de-o parte Palatul Elysée se găseşte şi el într-o iluzie. Se crede foarte ferm […] că Germania a tras toate beneficiile din euro şi că ea este vinovată de recesiune în Europa. Este un miraj: social-democraţii vor ratifica pactul bugetar, germanii nu uită că euro le-a fost impus contra Reunificării şi nimic nu se va putea face împotriva voinţei lor pentru că cecul lor este cel mai mare şi economia lor cea mai rezsitentă. […] Pentru a pune punct acestor neînţelegeri, fiecare va face un pas.