"A folosit la ceva summitul european[din 28 şi 29 iunie]?", se întreabă editorialistul Joaquín Estefanía în El País, în timp ce miniştrii de Finanţe ai Eurogrupului se întâlnesc la Bruxelles pentru a discuta condiţiile ajutorului acordat băncilor spaniole:

În urma summitului european de acum 10 zile am rămas cu o oarecare convingere că s-a avansat în direcţia unei şi mai mari integrări europene, a unui program străveziu privind creşterea în zona euro şi a unui acord privind recapitalizarea băncilor spaniole care să nu atragă după sine creşterea dezechilibrelor conturilor publice. [Dar] nimic nu este clar, având în vedere cele întâmplate de atunci şi până acum.

Deşi a decis să scadă rata dobânzii directoare la 0,75%, pe 5 iulie, BCE nu a cumpărat masiv datoriile ţărilor în dificultate, în ciuda aşteptărilor. "Acest fapt s-a concretizat imediat prin noi atacuri asupra datoriei Spaniei şi Italiei, până la niveluri insuportabile care nu mai permit finanţarea" statelor, deplânge editorialistul. Pe 9 iulie, dobânda titlurilor cu scadenţă pe 10 ani a ajuns la 7% pentru obligaţiunile spaniole şi 6% pentru cele italiene.

Estefanía regretă că la o lună după ce miniştrii au ajuns la un acord privind un credit de pâna la 100 de miliarde de euro pentru recapitalizarea băncilor spaniole,

nimic nu a fost semnat: nici suma, nici rata bobânzii, nici scadenţele, nici condiţiile de credit. Acum credem că Consiliul European a acceptat salvarea băncilor cu condiţia de a o amâna; aceasta nu va fi efectivă decât atunci când BCE îşi va asuma rolul de supraveghetor bancar al zonei euro, ceea ce nu va fi posibil decât în 2013, sau chiar 2014.