Cover

În urma eşecului fuziunii între consorţiul european din domeniul aeronautic şi al apărării EADS şi cel britanic BAE Systems, ziarul Les Echos se întreabă care sunt adevăratele intenţii ale Berlinului – acuzat de către Paris şi Londra de a fi înnecat operaţiunea –, titrând “Ce vrea să facă Germania în Europa?”. Recunoscând într-un editorial faptul că această chestiune este “puţin tabu şi tulburătoare pentru că pune la îndoială sinceritatea discursului european al Berlinului”, cotidianul economic revine asupra unei serii de semnale care, în viziunea lui, mărturia unui angajament european al Germaniei exprimat mai degrabă în vorbe decât în fapte.

Angajamentul european al Germaniei al fost mai întâi contestat de-a lungul întregului foileton neterminat al crizei din zona euro. [...] De peste trei ani, eforturile pentru a instaura instrumentele de solidaritate financiară s-au izbit de refuzuri, blocaje, tregiversări, reticenţe repetate de nenumărate ori de Berlin.

Acelaşi lucru s-a întâmplat şi pe tema Europei energiei, consideră editorialistul, când “Germania a hotărât să încheie cu producţia de energie nucleară fără nicio consultare cu vecinii săi, decizie solitară cu efecte masive pentru continent”.

Şi în sfârşit ultimul episod, cu “Europa apărării care a eşuat datorită reticenţelor germane”.

Vetoul german spulberă acest mare vis european şi repune britanicul BAE într-un impas strategic. Culmea este că ar putea fi obligat să treacă sub controlul lui Boeing pentru a ieşi din acest impas, ceea ce ar dubla eşecul cu o umilinţă.

De partea germană, Die Zeit priveşte eşecul cu filosofie: “Conflictul în care fiecare şi-a apărat interesele, declanşat în jurul EADS şi BAE, arată mai ales cât de mult sunt ameninţate fuziunile în Europe de către diferenţele culturale”. Pentru săptămânalul de la Hambourg, rezistenţele culturale germane de ultimă clipă nu sunt decât o explicaţie superficială a eşecului: “Adevăratul vinovat este Rousseau”.

Dificultatea de a fuziona două întreprinderi precum EADS şi BAE îşi are originile în secolul al XVII-lea. Pe vremea respectivă, Franţa şi Anglia şi-au dezvoltat două concepţii foarte diferite ale noţiunii de proprietate.

Recunoscându-se în filosofia lui Rousseau, Franţa consideră că o mare întreprindere trebuie să fie supusă intereseului general şi a refuzat să renunţe la participarea pe care o deţine din EADS (22,5%, dintre care 15% participare publică). Britanicii, fideli elevi ai lui John Locke care a promovat proprietatea privată puternică pentru a susţine interesul general ar fi acordat francezilor, cu strângere de inimă, doar 9% din întreprinderea care rezulta în urma fuziunii.