"Pokłosie atacat", titrează Gazeta Wyborcza în timp ce ultimul film al regizorului polonez Władysław Pasikowski ("Aftermath", în engleză) stârneşte controverse. Inspirat de povestea a 300 de evrei polonezi ucişi în satul Jedwabne, în Polonia ocupată de nazişti, în 1941, "Pokłosie" descrie bărbaţi, femei şi copii îngrămădiţi ca vitele într-un grajd, de către vecinii lor polonezi, şi arşi de vii. Comentatorii conservatori au criticat filmul, argumentând că aruncă vina colectivă pe întreaga naţiune şi prezintă o viziune în alb-negru, falsă, a istoriei, în care polonezii sunt prezentaţi ca "antisemiţii cei răi" şi "co-săvârşitori ai Holocaustului". Şi totuşi, după cum subliniază Piotr Zychowicz în săptămânalul conservator Uważam Rze -
nicio naţiune nu are un monopol absolut asupra răului, aşa cum nicio naţiune nu are un monopol absolut asupra binelui. Naţiunile sunt compuse din milioane de oameni, iar oamenii, cum se ştie, sunt foarte diferiţi unii de ceilalţi...
Gazeta Wyborcza, mai liberală, lansează la rândul ei un apel comentatorilor, de a înceta să mai încerce să stăvilească "procesul de purificare" cu "ideologii naţionaliste". Cotidianul aminteşte, citând faimoasa carte a lui Jan Tomasz Gross, "Vecini: suprimarea comunității evreiești din Jedwabne, Polonia" (editura Polirom, 2002), că au existat polonezi care au ucis evrei pur şi simplu pentru profit. Apoi apără filmul Pokłosie, numindu-l -
... o operă de valoare, unică în cinematograful polonez, care redeschide o rană în conştiinţa poloneză, doar superficial vindecată.