Alegeți o limbă
"François Hollande pleacă singur la război împotriva monezii unice prea puternice", titrează Les Echos, imediat după discursul rostit de preşedintele francez în Parlamentul European, asupra viitorului Europei. Cotidianul informează că în timpul intervenţiei sale, Hollande a apărat cauza unei politici de schimb pentru zona euro (pentru ca un euro puternic să nu dăuneze competitivităţii), pentru mai multă integrare şi solidaritate, ca şi pentru crearea unui buget destinat exclusiv zonei euro.
O viziune asupra Europei care se opune celei formulate de britanici (care ar dori o "Europă à la carte") şi de germani - care apără, ei, scenariul unei "Europe cu două viteze", în care "elevii buni" s-ar opune "codaşilor". Ori această "strategie asumată a unei confruntări cu Germania pentru a dirija înaintarea Europei", este totuşi riscantă, consideră Les Echos:
pentru a se face auzit, aliaţii sunt vitali, ca şi o capacitate de a nu-i frâna pe cei care de fapt vrem să-i vedem evoluând. [...] O dată trecut acest summit din Bruxelles, prevăzut la sfârşitul săptămânii, asupra bugetului european, el a decis să relanseze dezbaterea asupra constrângerilor bugetare, în numele creşterii economice. De ce nu, la urma urmelor? Berlinul nu are pâinea şi cuţitul. Dar dacă aceste dorinţe riscă să o jeneze pe Angela Merkel, înaintea scrutinului electoral [din septembrie], atunci calculul este riscant [...].
Frankfurter Allgemeine Zeitung, la rândul său, răspunde plângerii formulate de preşedintele francez, potrivit căreia interesele naţionale ar prima asupra celor europene, o remarcă vizând direct Marea Britanie şi ţările mai puţin generoase în cadrul negocierilor bugetare, cum ar fi de exemplu Germania:
Hollande nu ar trebui să se comporte ca şi cum unii, mânaţi de vreun altruism eroic, nu au în cap decât interesele europene, în timp de alţii sunt nişte egoişti notorii. N-a existat nici măcar un moment în care diferitele guverne de la Paris să nu fi luptat pentru interesele agriculturii franceze. Toată Europa participă la lupta pentru redistribuire. [...] Însă nimeni nu poate să-şi închipuie serios că statele contributoare vor accepta fără să clipească toate lucrurile la care visează Comisia şi Parlamentul.
