Alegeți o limbă
Aţi semnat, în anul care a trecut, o petiţie, aţi acordat o donaţie vreunui partid politic sau aţi participat la o manifestaţie legală sau ilegală? Din 2002, acest tip de întrebare este pusă cu regularitate de către sociologi unui panel de 2000 de persoane din 20 de ţări europene. Scopul lor este să înţeleagă mai bine ceea ce ne face să fim mai mult sau mai puţin (chiar deloc) angajaţi în viaţa politică, în afara participării la scrutine electorale.
Un studiu comparativ purtat de către doi sociologi cehi, care au plecat de la rezultatele acestui chestionar, arată că europenii cei mai activi din punct de vedere politic sunt scandinavii (norvegienii, suedezii, finlandezii), în timp ce slovenii, polonezii şi maghiarii ocupă ultimele locuri din clasament. Cehii ar fi cei mai activi politic din toate ţările fost-comuniste, şi chiar mai implicaţi decât portughezii sau grecii.
"Homo politicus bohemicus", aşa cum îl numeşte Lidové noviny, are totuşi o reputaţie de cârcotaş prea puţin activ. Experienţa democratică dinaintea comunismului, care a durat mai mult timp în Cehia decât în Ungaria, Polonia sau Slovenia, a permis "să păstrăm în noi formule de activităţi democratice şi politice", explică acestui cotidian unul dintre autorii studiului, Tomas Lebeda, cercetător la Institutul Sociologic din Praga.
"Alţi factori pot să ajute la măsurarea angajamentului vieţii politice a europenilor în afara experienţei democraţiei", explică Lidové noviny: maturitatea economică a ţării măsurată prin PIB ca paritate a puterii de cumpărare, caracterul tradiţional sau modern al societăţii (societăţile de agricultori sunt mai pasive decât cele dispunând de o largă reţea Internet), nivelul de educaţie (persoanele mai educate se interesează mai mult de politică, se orientează mai mult în dezbateri şi vor mai adesea să influenţeze viaţa politică).
"Auto-identificarea asupra spectrului politic, la stânga sau la dreapta", joacă şi ea un rol important, scrie ziarul. In democraţiile occidentale, activităţile de protest, de petiţie sau de manifestare sunt mai degrabă gesturi caracteristice persoanelor de stânga. In ţările post-comuniste în schimb, cele care ies în stradă, care boicotează sau scriu petiţii sunt persoanele cu orientare de dreapta. "Dezgustul stângii contaminate de ideea guvernelor non-democratice ale fostelor regimuri comuniste rezistă", observă Tomas Lebeda.
