Cover

“Frauda fiscală: cine a ascuns miliardele?” se întreabă pe prima pagină Libération, în timp ce conducătorii europeni se reunesc în acest 22 mai la Bruxelles pentru a discuta despre lupta împotriva evaziunii şi armonizării fiscale.

Atinse din plin de biciul crizei, cele Douăzeci şi Șapte de state membre ar dori de fapt “să recupereze sumele colosale” – dar greu de evaluat – care scapă de impozit prin fraudă şi optimizare fiscale, scrie cotidianul francez.

Or, dacă Libération admite, în editorialul său, că “toţi cei care vor să scape [de impozit] trebuie să fie urmăriţi neîncetat”, el arată totuşi cu degetul lipsa de coordonare a celor Douăzeci şi Șapte, ceea ce dăunează eficacităţii luptei împotriva evaziunii fiscale:

determinarea fiecărui guvern nu poate fi suficientă. Fraudele, fie că sunt organizate de particulari sau de grupuri industriale, sunt consecinţa lipsei de cooperare internaţională: o fiscalitate mondializată trebuie să fie opusă unei economii globalizate. Dacă suntem foarte departe de asta, miza este esenţială pentru toate ţările occidentale, care continuă să-i facă să plătească pe contribuabilii cinstiţi esenţialul greutăţii datoriilor lor.

Anterior ostile la orice schimbare, Austria şi Luxemburg joacă acum rolul cheie în lupta împotriva evaziunii fiscale, aminteşte Der Standard, la Viena:

ani de zile cele două ţări au frânat reformele referitoare la fiscalizarea veniturilor din dobânzi pentru a ceda până la urmă, de curând. Acum UE doreşte să profite de acest moment favorabil, pentru a lupta, de asemenea, împotriva fraudelor privind taxele pe cifrele de afaceri şi fiscalizarea companiilor. Înăsprirea prevede că nu doar dobânzile pe economii, ci şi cele la asigurările de viaţă şi fondurile de investiţii, trebuie să fie declarate la fisc.