Care este limba pe care o vorbeşte Uniunea Europeană? Cu zece ani înainte, răspunsul ar fi putut fi “în principal franceza”, chiar dacă engleza câştiga deja teren. În prezent, cu vreo 12 ţări în care se impune limba lui Shakespeare ca a doua limbă pentru muncă, “europenii optează în mod copleşitor pentru engleză”, scrie The Economist.

Potrivit publicaţiei britanice,

Uniunea Europeană face afaceri acum mai mult ca niciodată în engleză. Interpreţii au câteodată impresia că îşi vorbesc lor înşişi. Anul trecut, preşedintele Germaniei, Joachim Gluck, a apărat o Europă care se înţelegea în engleză: limbile naţionale vor fi protejate pentru spiritualitate şi poezie alături de “o engleză practică pentru toate situaţiile din viaţă şi pentru toate grupele de vârstă”. Unii au detectat o formă europeană de engleză globală (ceea ce numin “globish”): un fel de dialect cu fizionomie de engleză, amestecat cu o sintaxă şi cadenţe continentale, un jargon al instituţiilor UE combinat cu falşi prieteni lingvistici (mai ales din franceză). În Bruxelles, “to assist” înseamnă a fi prezent, nu a ajuta, “to control” înseamnă a verifica, mai mult decât a exercita puterea; “adequate” înseamnă adecvat sau potrivit, mai mult decât (abia) suficient. “Anglo-saxon” nu este un termen istoric care să se refere la triburile gemanice din Anglia, ci o insultă politică urmată de “capitalism” sau chiar “presă”. Europenii obişnuiţi au gustat pentru prima oară din euro-globish în dezbaterile televizate dintre liderii politici, înainte de alegerile europene din 22-25 mai. Ideea ca principalele grupuri politice europene să aleagă “Spitzenkandidaten” pentru a deveni preşedintele Comisiei Europene este o noutate (şi a creat primul neologism în germană după ani de zile). Iar obiectivul său este să acopere deficitul democratic, să entuziasmeze opinia publică, să combată absenteismul la urne şi creşterea partidelor anti-UE.