Alegeți o limbă
Dacă nu ar fi de fapt un simptom al unei absurdităţi birocratice europene, ar fi chiar hazliu: în Danemarca, un român care a încercat să obţină un ajutor pentru a-şi găsi de lucru, s-a adresat serviciilor apropriate din ţara respectivă în limba engleză. De bună credinţă, voluntar sau involuntar, căci teoretic, regulile europene cer ca centrele de recrutare dintr-un stat membru să fie apte să răspundă solicitărilor venite din partea tuturor europenilor. Practic, într-o ţară a cărui limbă nu o vorbeşti, "această obligaţie devine obsoletă şi europeanul nu poate fi tratat pe picior de egalitate cu danezul", scrie ziarul danez Berlingske.
Infracţiune? Fapt divers? Ştirea s-a aflat în topul actualităţilor de săptămâna trecută, cu atât mai mult cu cât, evident, românul a fost respins. Dintr-un dublu motiv: atât pentru că el nu vorbea daneza, cât şi pentru că danezii nu vorbeau nici româna nici...engleza. "Engleza nu este (încă) limba oficială în Europa!", se indignează autorul articolului, "şi nu putem cere tuturor funcţionarilor danezi să fie apţi să explice articole de lege destul de complexe în limba engleză". Ce-ar fi deja să "cerem un minim de competenţe lingvistice obligatorii din partea celor care ajung să caute de lucru într-o anume ţară".
Dincolo de remarcile Berlingske -
Danemarca are doar 5.6 milioane de locuitori, nu putem fi biroul de oferit locuri de muncă pentru întreaga UE!
rămâne o evidenţă dureroasă. "UE sufocă ţările mici, în numele egalităţii, a liberei circulaţii", al principiilor care ar trebui să poată fi puse în practică dar care în realitate sunt irealiste şi nerezonable. Jurnalistul care semnează articolul, Henrik Day Poulsen, se întreabă chiar dacă, în aceste condiţii în care ţi se cer multe dar nu ţi se dau mijloace, este bine să continuăm să spunem Da la tot ceea ce cere Bruxelles...
