Pentru Le Monde, Mario Draghi este “omul util al Europei”. Cotidianul francez se explică astfel în editorialul său:“omul care conduce Banca Centrală Europeană (BCE) are reflexul celor care se descurcăpe timp de furtună – trimite ortodoxia la plimbare”.

Domnul Draghi a busculat datele încă din septembrie 2012, anunţând o cumpărare masivă de datorii publice, şi apoi continuând o politică “destinată doar facilitării distribuţiei creditului”, aminteşte ziarul. Însă nu este totul. În august, în timpul conferinţei bancherilor centrali, la Jackson Hole, el a cerut guvernelor să aplice cu ‘flexiblitate’ regulile bugetare, considerând că doar o acţiune din partea BCE nu ar fi suficientă.

Potrivit cotidianului parizian, este important

ca un asemenea discurs [asupra necesităţii unei politici conjuncturale de urgenţă] să fie ţinut de un om ca preşedintele Băncii Centrale Europene.

La Geneva, Le Temps consideră, la rândul său, că “presiunea asupra lui Draghi este în creştere”, în faţa pericolului recesiunii. Va anunţa el oare, în timpul conferinţei BCE din 4 septembrie,lansarea unui plan de relaxare cantitativă (quantitative easing) care ar însemna, pentru banca centrală, răscumpărarea de active în cantitate astronomică?, se întreabă cotidianul. Orice s-ar întâmpla, consideră cotidianul elveţian, “singură, BCE nu va putea salva Europa”:

dacă BCE mai poate da o mână de ajutor, nu va fi decât un joc de-a pompierii pe termen scurt, cum a fost mereu în ultimii ani. Mario Draghi a semnalat deja acest lucru, mingea se află în terenul guvernelor. Mai ales cel german, ale cărui finanţe publice se află deja printre cele mai sănătoase, şi care ar putea lansa un plan de reluare a creşterii de care ar putea profita toată zona. Celelalte guverne îşi au şi ele partea lor de muncă de implementat, – sau continuând să o aplice – reformele structurale.