Comisia Europeană: “Juncker vrea sa controleze tot”

11 septembrie 2014 – VoxEurop De Volkskrant, El País, Financial Times & 3 altele

Cover

Pe 10 septembrie, preşedintele ales al Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, şi-a prezentat echipa. Un anunţ primit de majoritatea presei europene cu un amestec de curiozitate şi de scepticism.

Pentru De Volkskrant, Comisia Juncker "are greutate din punct de vedere politic", cu cei cinci foşti premieri pe care îi numără, patru foşti vicepremieri plus "o mână de miniştri talentuoşi". Această echipă va fi, "cel puţin pe hârtie, o contra-greutate şefilor de guvern, care au o din ce în ce mai mare influenţă asupra UE". Cotidianul olandez califică metoda Juncker ca fiind "revoluţionară": "ea pune capăt la mai multe decenii de cultură birocratică în care fiecare comisar domnea ca un suveran pe propriul domeniu".

Lluis Bassets, directorul adjunct al El País, consideră că este fără dubii “Comisia Juncker”, deoarece acesta i-a ales cu adevărat pe cei pe care îi dorea lângă el. Un semn, pentru cotidianul spaniol că “Juncker înţelege să fie la cârmă” şi că nu este “cineva supus servomecansimului german”.

Pentru Financial Times, Comisia Juncker poartă marca familiei politice a preşedintelui-ales. Acesta şi-a plasat

aliaţii de centru-dreapta în posturile-cheie ale următorului executiv european, un semn că francezul Pierre Moscovici, singurul politician de centru-stânga în grup, ar putea avea dificultăţi să modifice abordarea Europei în privinţa crizei europene. Moscovici […] a obţinut postul pentru Afaceri economice, dar va fi înconjurat în sânul echipei economice de politicieni partizani ai disciplinei bugetare. De altfel, Juncker l-a numit pe Frans Timmermans, ministrul de Afaceri externe olandez, ca nou “prim-vicepreşedinte”, calificat de “mână dreaptă a preşedintelui” şi care va asigura ca noua Comisie să se concentreze pe o mână de priorităţi – un mesaj clar pentru euroscepticismul în creştere. La Haga, Timmermans era printre cei mai sălbatici partizani ai menţinerii puterilor în sânul capitalelor, în loc să le transfere la Bruxelles.

“UE a cerut vulpii să supravegheze poiata”.

Quartz, site-ul american de actualitate consideră şi el că numindu-l pe Moscovici la Afaceri economice – “unde ar trebui să ceară mai puţină austeritate şi mai multe politici în favoarea creşeterii” şi pe britanicul Jonathan Hill la Servicii financiare, “o importantă concesiune pentru puternicul lobby financiar al Londrei”.

Juncker îşi prezintă cabinetul

Preşedintele ales al Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, îşi prezintă cabinetul, 10 septembrie 2014.

Video by European Commission

În Frankfurter Allgemeine Zeitung, editorialistul Werner Mussler consideră că Juncker trebuie să răspundă

la întrebarea de a şti de ce a primit francezul Moscovici un portofoliu important [Afaceri economice şi monetare], în timp ce comisarul german, Günther Oettinger a primit doar un portofoliu cu titlu superfluu, Economia digitală.

Pentru Ludwig Greven, în Die Zeit Online, această distribuţie constituie efectiv "un afront" la adresa cancelarului german:

Angela Merkel dorea să evite această numire căci pentru ea socialistul [Pierre Moscovici] este responsabil, măcar parţial, de nivelul ridicat al datoriei franceze. Ea nu are deloc încredere în el pentru respectarea pactului de stabilitate în Franţa sau în alte ţări foarte îndatorate, ca Italia. Juncker a ignorat preocupările sale şi a preferat să accepte sfaturile preşedintelui François Hollande.

Pentru Le Monde, sarcina care îl aşteaptă pe Jean-Claude Juncker este “imensă, atât de slăbită iese instituţia socotită a purta idealul european după zece ani de preşedinţie a portughezului José Manuel Barroso”.

Într-adevăr, cotidianul consideră că

a devenit informă Comisia de când ea numără douăzeci şi opt de comisari, unul pentru fiecare stat membru. Este incapabilă să fixeze o adevărată direcţie europeană. Nu a luat o singură iniţiativă în timpul crizei euro, lăsând şefii de stat şi de guvern […] să decidă singuri în privinţa salvării euro cu Banca Centrală Europeană (BCE). […] Rezultat? Uniunea s-a ocupat de micile sale probleme, reglementând puterea aspiratoarelor şi cantitatea necesară de apă pentru a spăla toaletele. Acest zel normativ ar fi acceptabil dacă Europa ar da dovadă de dinamism şi o sănătate bună. Nici vorbă de asta. Ea este în pană, parcă demonstrând creşterea sa anemică şi şomajul în masă care o răvăşeşte.

Potrivit cotidianului parizian, noul preşedinte al Comisiei “are trei misiuni principale”: “consolidarea euro”, pentru a cărei obţinere el “trebuie să servească de intermediar între bolnavi şi cei sănătoşi, între Franţa şi Germania”. Juncker va trebui pentru asta “să dea dovadă de imaginaţie pentru a relansa economia fără să renunţe la însănătoşirea finanţelor publice” şi “să forţeze statele la reforme structurale şi la investiţii”. A doua misiune: Juncker va trebui “să păstreze Marea Britanie în Europa”, deoarece “ieşirea sa ar pecetlui în ochii lumii eşecul proiectului comunitar”.

În sfârşit, va trebui “să pună în practică o politică a imigraţiei comune. A detesta UE este deseori doar un paravan pentru a masca reflexul respingerii unei imigraţii percepute ca fiind imposibil de controlat”.

Fostul premier luxemburghez “nu este acolo pentru a fi secretarul general al celor Douăzeci şi Opt”, conchide Le Monde: “trebuie să ştie să incarneze ceea ce vor ei să facă în comun. Nu mai mult, dar nici mai puţin”.

Factual or translation error? Tell us.