Cover

Scoţia alege să rămână parte a Marii Britanii după un referendum istoric pe 18 septembrie, cu 55,3% din populaţie votând pentru a rămâne în Uniune, faţă de 44,7% pentru independenţă.

Cotidianul The Herald subliniază o prezenţă la vot record de 84,5%, notând “că recordul anterior pentru orice vot britanic era deţinut de alegerile generale din 1950 cu 83,9%”. Pentru editorialistul Andrew McKie, însăşi rata participării este o victorie

rezultatul este suficient de decisiv pentru a exclude orice întoarcere asupra problemei pentru o generaţie – cu o condiţie. Trebuie să se confere mai multe puteri pentru Holyrood [Parlamentul scoţian]. [...] Scoţia poate fi mândră pentru că a realizat o dezbatere care, în cea mai mare parte, a evitat partidele politice, a presupus diverse probleme şi a mobilizat oameni care nu au luat parte la viaţa politică înainte.

The Scotsman, care a făcut apel pentru a nu se părăsi Uniunea, spune că referendumul dovedeşte“în circumstanţe corecte, politicile pot entuziasma şi da energie”. Cotidianul spune că lecţia cea mai importantă pentru îmbunătăţirea angajării democratice era includerea celor de 16 şi 17 ani în vot –

ceea ce a fost clar [...] a fost energia şi entuziasmul cu care acest grup a înhăţat oportunitatea de a fi parte a dezbaterii naţionale, cu şcolile raportând un interes deosebit pentru aceasta. Şi toţi fiind priviţi, bineînţeles, de elevi mai tineri din fiecare şcoală, cărora li s-a insuflat, sperăm, dorinţa pentru implicare în aceste importante probleme de stat când vor avea vârsta necesară. [...] A fost întotdeauna o bătaie de joc faptul că oamenii din această grupă de vârstă pot lucra, plăti taxe, se pot căsători, divorţa, se pot alătura armatei dar nu au putut participa la procesul de luare a deciziilor în ţară. Este timpul să se extindă dreptul lor de vot şi pentru alte alegeri.

Publicaţia New Statesman notează că liderul Partidului Naţional Scoţian, Alex Salmond a acceptat înfrângerea, spunând că Scoţia nu a decis să devină independentă “în această etapă”

o referinţă abia deghizată la “neverendumul” [referendumul fără sfârşit] de care se tem unioniştii. După un rezultat mai strâns faţă de cel prezis acum doi ani, Salmond a semnalat că el crede că există potenţial pentru un al doilea vot în viitorul apropiat.

În Sud, premierul britanic, David Cameron a spus că votul a tranşat dezbaterea “poate pentru o viaţă”. scrie The Times. Pentru cotidian, următorii paşi reprezintă “schimbări constituţionale majore” pentru întreaga Uniune –

premierul a spus că va garanta pentru ca promisiunea de transferare a puterilor la nivel fiscal şi în materie de protecţie socială să fie pe deplin respectată, şi ca propunerile să fie făcute în noiembrie. [...]

Pentru unioniştii englezi, victoria Nu-ului presupune recunoaşterea nevoii de astfel de concesiuni. “Mulţumesc lui Dumnezeu, ţara mea este încă intactă”, comentează Daniel Hannan în cotidianul conservator The Daily Telegraph. Potrivit lui Hannan, conferirea mai multor puteri către Scoţia este inevitabilă.

Nu doar pentru că toate partidele au promis asta, dar pentru că nu există alte mijloace pentru a uni cele două părţi. Autonomia Scoţiei va avea apoi implicaţii în alte trei părţi ale ţării, forţând o descentralizare masivă generală.

În Catalonia, unde acest referendum a fost urmărit îndeaproape, rezultatul dă naştere de asemenea la reacţii. Pentru Enric Hernández, director al cotidianului barcelonez El Periódico,

coşmarul unui efect domino, care ar atinge Catalonia, Flandra, Corsica sau Padania, împiedică somnul multor cancelarii. Oglinda scoţiană reflectă independenţa catalană dar şi inversul ei. Neliniştea semănată în toată Europa de acest referendum întăreşte anticorpii statelor în faţa oricărei tentative secesioniste. Spania şi premierul său, Mariano Rajoy, vor lua notă de precedentul creat de David Cameron, dar mai degrabă pentru a le întări convingerea că nu e de jucat cu unitatea patriei.