Trenurile de noapte, cele care au trăit era călătoriilor noilor generaţii de tineri europeni – îşi mai aduce cineva aminte de celebrul pass Interrail? – ar putea deveni foarte curând doar o amintire. Revista Terra eco, axată pe economie şi ecologie, aminteşte într-adevăr că, în ultimul timp, mai multe companii feroviare au decis să-şi oprească toate liniile nocturne din Europa:

în decembrie trecut, Elipsos a decis să suprime oferta pe care o avea între Franţa şi Spania. A urmat apoi cea dintre Elveţia, Spania şi Italia.

La începutul lunii octombrie, International Railway Journal anunţa că Deutsche Ban, compania germană a căilor ferate, şi unul din cei mai mari operatori de trenuri de noapte, suprima şi ea câteva trenuri nocturne între Franţa şi Germania, sau între Elveţia, Germania şi Danemarca.

Cauzele acestor închideri de linii nocturne? Lipsa de rentabilitate a acestei activităţi concurate de companiile aeriene low-cost; materialul învechit – o reînnoire a garniturilor de tren ar fi foarte costisitoare – ; cheltuielile de gestiune; problemele legate de interoperabilitate... Dar şi legislaţia europeană a căilor ferate şi liberalizarea sectorului. International Railway Journal explică astfel că

în timp ce Comisia Europeană investeşte miliarde de euro în amenajarea infrastructurilor feroviare transfrontaliere, legăturile internaţionale îşi pierd din interes, în absenţa unei viziuni comune de menţinere în funcţiune. O realitate care nu corespunde cu politica UE asupra transferului modal şi a reducerii emisiilor de CO2, căci pasagerii trenurilor sunt obligaţi practic să privilegieze avionul inclusiv pentru distanţe scurte.

Pentru această revistă, pentru a remedia această moarte a trenurilor de noapte din Europa, trenuri care dispun de un "enorm potenţial turistic", ar fi nevoie de o "viziune comună asupra viitorului". Dar şi de întreprinderi feroviare care să găsească "mijloace mai pragmatice pentru a umple fiecare cuşetă", propunând, de exemplu, "servicii cu puternică valoare adăugată, compartimente superioare calitativ, promoţii, rezervări simplificate".

Deocamdată, notează Terra eco, doar Thello pare să fi reuşit să se menţină:

potrivit directorului său general, Albert Alday, trenul Paris-Milano-Veneţia (exploatat până în 2010 de Artesia) primea 200 000 de pasageri pe an înaintea sosirii Thello. Din 2012, am trecut la 300 000. În 2014, vom atinge cel puţin 340 000 de pasageri.

În revista franceză, economistul Yves Crozet aminteşte totuşi că "linia de noapte relansată de Thello între Paris şi Veneţia este deosebită, din cauza romantismului său". Şi prezice transformarea acestor trenuri într-un produs de nişă sau de lux: "ele aparţin trecutului, ca şi vapoarele care traversau Atlanticul".