Manifestaţiile împotriva “taxei Internet”, pe care guvernul a intenţionat să o impună furnizorilor de acces la Internet (FAI) indică, potrivit Gazeta Wyborcza, că “maghiarii caută o alternativă la Fidesz, partidul primului ministru Viktor Orbán. Până acum, acesta, “în ciuda tuturor defectelor sale, era din ce în ce mai mult considerat ca fiind un rău suportabil pe marginea Dunării”.

Cotidianul din Varşovia explică faptul că numeroşi maghiari susţineau până în prezent guvernul conservator al Fidesze, căci se temeau de mişcarea de extrema-dreaptă Jobbik. Au ieşit în stradă doar când guvernul a încercat să limiteze libertăţile oferite de Internet. Totuşi, după cum precizează Gazeta Wyborcza,

Fidesz nu reacţionează la manifestaţii aşa cum nici primul ministru socialist Ferenc Gyurcsány nu reacţionase în 2006, atunci pe când în presă ajunseseră anumite interceptări în care recunoştea, foarte grosolan, faptul că îşi minţise electoratul şi că făcuse promisiuni pe care nu le putea onora. Ungurii erau furioşi, mai ales pentru că numise Ungaria ca fiind un rahat de ţară. Manifestaţiile fuseseră atunci chiar mai importante decât acum şi Gyurcsány, care devenise peste noapte inamicul public numărul unu, devenise mut. Şi-a cerut scuze doar după o săptămână, şi nicidecum pentru ceea ce spusese ci pentru limbajul pe care îl folosise.

Orbán, pe atunci şef al opoziţiei, preferase să nu se amestece, lăsându-l pe Gyurcsány să se scufunde de unul singur, câştigând astfel alegerile din 2010. Cât despre stânga, ea tot nu şi-a revenit de atunci. Gazeta Wyborcza trage astfel concluzia:

situaţia este diferită acum, dar există similitudini. Nu doar pentru că criza a avut loc la începutul celui de al doilea mandat al guvernului. Taxa Internet poate fi bulgărele de zăpadă care va provoca avalanşa care va permite apariţia unei alternative politice coerente. Că va fi sau nu o mişcare cetăţenească, centrul sau o nouă stângă – esenţialul este ca Jobbik să nu fie singura alternativă a lui Orbán în Ungaria.