"Poveştile ruseşti cuceresc mereu inimile nemţilor", scrie Berthold Kohler, editorul ziarului Frankfurter Allgemeine Zeitung, într-un articol intitulat "Vladimir cel Puternic".

El explică faptul că preşedintele rus a câştigat mai întâi sprijinul ruşilor, "arătându-le că are puterea" de "a corecta o lume în cădere liberă". Potrivit lui, poporul rus speră "că lumea se poate transforma ca în visele lor"

preşedintele care călăreşte, vânează şi înoată – pe care-l vedem în natură cu bustul gol – a instaurat securitatea şi ordinea după haosul şi prăbuşirea anilor Elţin. [...] Supunerea în faţa unui regim al 'democraţiei ghidate' a fost preţul care a trebuit plătit. Ruşii au acceptat acest preţ căci Putin a făcut totul – sau nu a făcut nimic ca să împiedice – ca o mare parte din societate să profite de veniturile legate de petrol şi de de gazul natural.

Anexând Crimeea, Putin a atins "durerea membrului fantomă" care "bântuia Rusia" de la pierderea "imperiului său colonial înconjurător". Potrivit lui Kohler, Putin a dat Rusiei impresia că "se va trezi după mai mulţi ani de slăbiciune".

Kohler citează astfel trei motive care explică "simpatia" pentru aceste sentimente în Occident : un sentiment de culpabilitate faţă de o "Rusie săracă, umilită şi trădată" în diferite circumstanţe, de la Al Doilea Război Mondial şi până la extinderea NATO. Este vorba de un sentiment foarte puternic în Germania, un sentiment anti-american care se bazează pe ideea unei "contre-puteri" pentru a împiedica americanizarea lumii"*. Este, în acelaşi timp, şi căutarea unei alternative pentru "o societate occidentală decadentă şi debusolată". Această căutare -

este însoţită de o dorinţă extrem de puternică de leadership politic şi spiritual – o dorinţă exprimată de nenumărate ori în Germania (mai ales de şefii de mari întreprinderi) – dar cu pregnanţă în structurile democratice existente.

Kohler subliniază că "extrema dreaptă nu numai că îl admiră pe Putin, ea îl venerează", în ciuda intervenţiei din Ucraina. El remarcă faptul că Marine Le Pen, preşedinta Frontului Naţional francez, l-a caracterizat pe Putin ca fiind "ultimul apărător al creştinătăţii în Europa", adăugând că discursul "antifascist" al lui Putin nu o împiedică să aducă laude liderului rus – *"şi pentru că băncile ruseşti finanţează Frontul Naţional".

Afirmarea [de Potin] a unor "vechi valori" impresionează şi conservatorii pierduţi care văd (sau vor să vadă) în el următorul cruciat împotriva aberaţiilor societăţii moderne: căsătoria gay, egalitatea sexelor împinsă până la extreme, Conchita Wurst. [...] Este consternant că foarte puţini conservatori mai ţin cont de faptul că Putin, în cruciada sa fără compromisuri, calcă în picioare valorile şi principiile care fac parte din ideologia conservatoare: libertatea, auto-determinarea şi statul de drept.