Excedentul bugetar al Germaniei este motivul principal al stării proaste a economiei europene, scrie economistul Patrick Chovanec în Foreign Policy. Şi ieşirea Germaniei din zona euro ar permite să se reechilibreze atât economia europeană cât şi cea mondială. Chovanec foloseşte ideile economistului din secolul al XIX-lea David Ricardo pentru a explica faptul că dezechilibrul comercial al Europei trebuie să fie redus prin creşterea cererii interne a Germaniei – şi deci prin cea a împrumuturilor sale. Istoric, excedentul de venit al Germaniei a fost împrumutat vecinilor sale, ceea ce a condus la criza datoriei actuale

Nu putem spune că excedentul Germaniei, cu care băncile nu ştiau ce să facă, a fost bine investit. Dimpotrivă, a dat germanilor o iluzie de prosperitate schimbând munca reală (luată în calcul în PIB) prin bilete la ordin [recunoaşteri ale datoriei] care nu vor fi poate niciodată rambursate.

În circumstanţe normale, continuă Chovanec, ratele dobânzii ar reduce decalajul impulsionând competitivitatea partenerilor comerciali ai Germaniei. Dar ratele dobânzilor fixe ale zonei euro împiedică o astfel de ajustare. Statele datornice ale eurolandului trebuie să avanseze “mână în mână” cu economia germană. Dezechilibrul lor comercial nu poate fi redus decât prin scăderea cererii bunurilor germane importate. Asta ar trece printr-o scăderea a consumului global. Statele din Sud şi-au diminuat deficitul cu Germania dar în detrimentul creşterii.

Potrivit lui Chovanec, nu economiile europene trebuie să devină precum Germania, ci Germania trebuie să se gândească la ce va face cu excedentul său -

Acesta este o realitate; întrebarea este cui să i se împrumute aceşti bani. Să acorde credite pe piaţa internă, ceea ce ar conduce la o veritabilă reconstrucţie a economiei europene, este de preferat, contrar soluţiei care consistă în aruncarea banilor pe fereastră către străini pentru a cumpăra lucruri pe care nu şi le pot permite.

O ieşire a Germaniei din euroland ar da un avantaj competitiv debitorilor săi deoarece ar creşte datoria internă şi ar permite ca excedentul să fie cheltuit în ţară. Presiunea ar diminua astfel pe pieţele europene şi mondiale pentru că dependenţa Germaniei pe piaţa americană – “consumatorul mondial de ultimă instanţă” a mărit de asemenea datoria şi unii se tem că nu va fi niciodată rambursată.