In mai multe state membre, regulamentele europene asupra protecţiei mediului înconjurător – directiva asupra păsărilor sălbatice şi cea asupra conservării habitaturilor naturale – constituie singurul recurs legal posibil în acest domeniu, scrie George Monbiot în The Guardian. Insă, previne acest apărător britanic al mediului înconjurător, reformele propuse de Comisia Europeană nu vor face decât să slăbească raza lor de acţiune. Ele pun, într-adevăr, “în pericol din punct de vedere moral” un “ansamblu de protecţii fiabile, chiar dacă uneori alambicat”, cedând presiunilor exercitate de lobbyul industriei, care a fost mult timp în campanie deschisă pentru a obţine relaxarea regulilor în domeniul mediului înconjurător.

Recent, Comisia a abandonat propunerile sale [în domeniul protecţiei solului] sub presiunea lobbyului agricultorilor şi al guvernului britanic. Dacă o asemenea capitulare ar trebui să se producă şi cu directivele asupra naturii, afirmă Monbiot, interesul pentru apărătorii mediului înconjurător pentru ”pentru o continuare a participării” la Uniunea Europeană “nu va fi evident” şi îi va lipsi pe adversarii unui “Brexit” de un argument cu greutate.

Monbiot nu este un apărător al ideii de ieşire a Marii Britanii din UE, însă el i-a invitat pe cititori să participe la consultarea publică lansată de Comisie asupra directivei “păsări” şi “habitaturi” (astăzi deja terminată). Intervenţia sa este o dovadă a renunţării crescânde a presei britanice de stânga de a trata pozitiv ştiri UE, mai ales subiecte privind negocierile TTIP sau criza grecească:

ameninţările care stau asupra directivei naturii nu provin din partea ansamblului sectorului econimic, ci dinspre presiunile exersate de două dintre cele mai devastatoare industrii ale Uniunii, lobbyul agro-industriei şi cel al construcţiei. Faptul că Bruxelles a decis să le asculte şi să ignore punctul de vedere al celorlalţi este emblematic pentru ceea mersul aiurea al lucrurilor. Atunci, când va veni ora referendumului [asupra prezenţei Marii Britanii în UE], voi fi pus în faţa unei dileme pe care nu mi-aş fi imaginat-o niciodată. Sunt un internaţinalist. Cred că problemele care privesc frontierele naţionale trebuie înfruntate în bloc, împreună, nu separat. [...] Nu am nimic în comun cu euroscepticii de dreapta, care au impresia că UE îi împiedică să exerseze dreptul lor divin de a-i exploata pe ceilalţi şi de a le distruge mediul înconjurător. [Am] sentimentul că ar trebui să iau apărarea acestei instituţii în faţa forţelor reacţionare, însă ea a cedat într-un fel atât de catastrofal acestor forţe încât mă tem că nu mai am ce apăra.