Cu 60% din voturi, alegătorii islandezi au spus încă o dată nu. Pe 9 aprilie, ei au respins acordul semnat de guvernul lor cu Olanda şi Marea Britanie pentru rambursarea celor 3,9 miliarde de euro pierdute de clienţii celor două ţări în timpul falimentului băncii islandeze Icesave. În martie 2010, respinseseră un acord anterior cu 93%. Acest rezultat “nu ameninţă stabilitatea” ţării, asigură cotidianul Morgunbladid citându-l pe reprezentantul FMI la Reykjavik: "Icesave nu a făcut niciodată parte din programul FMI" pentru a restabili situaţia financiară a ţării. În noiembrie 2008, în plină criză financiară, Fondul Monetar Internaţional a acordat un împrumut de mai bine de 2 miliarde de dolari Islandei, ale cărui tranşe trebuie să se termine în timpul verii.

Această dublă respingere urmează căderii guvernului islandez din ianuarie 2009 după manifestaţiile cetăţenilor care şi-au pierdut economiile sau locul de muncă.

Până în prezent, Islanda era o ţară mai mult sau mai puţin necunoscută marelui public, dar astăzi se spune că revolta ‘din stradă’ a determinat căderea guvernului său şi ar putea fi un exemplu pentru alte ţări mari şi corupte”, reacţionează scriitorul islandez Guderburg Bergsson în El País. “Astăzi, banii au luat locul ideologiilor. ‘Strada’ şi-a pierdut banii, cu care vroia să cumpere ceva asemănător visului american, aşa că se revoltă violent”.

Nu a avut loc nicio catastrofă în Islanda ci o mică lovitură dată megalomaniei naţionale, consecinţă a izolării”, conchide scriitorul, pentru care consecinţa acestei crize “este că ţara şi-a revenit în simţiri. Ţările nu revin niciodată la raţiune dacă nu sunt forţate”.