Libération dezvăluie "ce a făcut armata franceză" în timpul arestării lui Laurent Gbagbo de forţele noului preşedinte ivorian Alassane Ouattara. De la arestarea fostului preşedinte în Abidjan, pe 11 aprilie, întrebarea implicării franceze suscită dezbateri în Franţa.

Înainte de a fi ales preşedinte, "Nicolas Sarkozy a proclamat urbi et orbi sfârşitul Franţafricii [intervenţionismul francez în Africa ca urmare a colonialismului], dar pentru mulţi, implicarea sa directă şi activă în criza ivoriană aduce a, şi este puţin spus, interferenţă nepotrivită demnă de epoca în care celula africană din Elysée decidea viitorul politic al regilor negri", analizează cotidianul din Burkina Faso, L'Observateur Paalga, citat de Slate Afrique.

L’Humanité citează la rândul său mesajele diplomatice americane publicate de Wikileaks în 2010. "De fapt, în loc de ruptură, Franţafrica a operat, sub conducerea lui Nicolas Sarkozy, o mutaţie concepută pentru a adapta relaţia dintre Franţa şi fostele sale colonii în Africa la noua ordine internaţională schiţată de globalizare". Potrivit diplomaţilor americani citaţi de ziarul comunist,"Franţa încearcă să angajeze UE în crize", cum a făcut în Ciad şi Africa Centrală cu Eufor. Ea vrea de asemenea "să amplifice rolul ONU în gestiunea crizelor, un proces deja în vigoare în Coasta de Fildeş. Cu această strategie, francezii se pot astfel refugia în spatele paravanului european sau Organizaţiei Naţiunilor Unite", indică documentul.

Acum,consideră Libération, cărţile trebuie lăsate în mâinile ivorienilor, "Astfel merge Coasta de Fildeş, oficial decolonizată din 7 august 1960. Alassane Ouattara, acuzat de a fi omul străinătăţii de inamicii lui care joacă otrava naţionalismului ivorian, trebuie să-şi confirme rapid independenţa. Primul test al libertăţii sale va fi soarta duşmanului învins, a suporterilor şi alegătorilor acestuia. (...) Ivorienii sunt cei care trebuie să traseze calea dificilă între datoria memoriei şi reconciliere, între justiţie şi necesitatea de a trăi împreună".