Alegeți o limbă
Începând cu 22 aprilie 2010, după demisia primului ministru Yves Leterme, Belgia este condusă de un guvern care se ocupă doar de afacerile curente, pentru că partidele flamande şi francofone nu reuşeşc să se pună de acord asupra împărţirii puterii între cele două comunităţi. Este o aniversare care irită presa naţională. "Un an fără guvern, un ziar fără politicieni", titrează De Morgen pentru a-şi exprima exasperarea: "Reportajul politic a fost dintotdeauna şi va fi mereu unul din stâlpii de rezistenţă ai acestui ziar, dar după 12 luni de stagnare, vom publica de data aceasta o ediţie în care nu le vom da cuvântul politicienilor ţării", scrie în editorialul acestui cotidian. "*Nu pentru că am considera că politica nu are nicio importanţă, ci pentru că timp de 12 luni au bâjbâit destul, a venit vremea s*ă acţioneze".
Ca atare, un singur cotidian îşi consacră prima pagină acestei aniversări fără lustru. "Şi totuşi se învârte", constată Le Soir. Cotidianul francofon regretă totuşi că "o nouă Belgie, mai eficientă, mai structurată, mai împăcată nu s-a născut din acest haos. Când constatăm că nimic din toate acestea nu s-au întâmplat, ne este ciudă, suntem dezamăgiţi şi resimţim, într-adevăr, un fel de dezgust".
De Standaard, care se mulţumeşte cu un editorial, consideră că "am pierdut 365 de zile de politică inconturnabilă". Cotidianul flamand explică de ce "convingerea că 'zona crepusculară politică' [referindu-se la titlul unui serial SF] poate continua la nesfârşit este o ilizie periculoasă".
