După împărţirea districtului bilingv Bruxelles-Halle-Vilvoorde, care a permis deblocarea negocierilor, principalele puncte ale acordului constau într-un federalism sporit printr-o întărire a autonomiei regiunilor (Flandra, care reprezintă mai mult de 50% din resursele federale, Valonia şi Bruxelles-capitală) în materie fiscală, de securitate socială, ocupare a forţei de muncă şi Cod Rutier. Durata legislaturii federale va trece de altfel de la 4 la 5 ani pentru a evita ca ţara să fie practic permanent în campanie electorală.
"Doamnelor şi domnilor, avem un acord!", titrează De Morgen, în mod special în limba franceză. Cotidianul flamand citează astfel cuvintele prin care Di Rupo a anunţat textul negociat cu membrii probabili ai viitoarei coaliţii guvernamentale. "În sfârşit", scrie şeful serviciului politic al ziarului, Steven Samyn:
Înconjurat de cei opt negociatori, formatorul a declarat: "Avem un acord pentru a împinge ţara înainte şi a o stabiliza". Nici că ar fi putut să formuleze mai bine. A şasea reformă a statului belgian este o evoluţie, nu o revoluţie. O mare reformă care oferă mai multă autonomie statelor federate. – De Morgen
Newsletter în limba română
"În sfârşit!" scrie şi La Libre Belgique. În cotidianul din Bruxelles, editorialistul Francis Van de Woestyne îşi ridică pălăria în faţa "arhitectului principal al acestei negocieri, Elio Di Rupo":
Nici nu ne putem imagina energia, răbdarea, capacitatea de a asculta, creativitatea de care el a trebuit să dea dovadă pentru a ajunge la acest acord. Întrucât, după ce s-a omorât ca să găsească o ieşire pozitivă din criză împreună cu [liderul naţionalist flamand] Bart De Wever [...], Elio Di Rupo a avut de-a face cu parteneri când fragili, când imprevizibili, când divizaţi. Trebuie să recunoaştem că era singurul, într-o ţară în care forţele centrifuge şi egoiste sunt ameninţătoare, care să fi putut realiza această sinteză politică între Nord şi Sud, între stânga şi dreapta. – La Libre Belgique
Pentru Beatrice Delvaux, editorialista principală a ziarului Le Soir, marele câştigător al zilei este mai ales Belgia:
Va trebui să ne aducem aminte cât de puternic nu mai credeam că se va întâmpla vreodată. Va trebui să ne aducem aminte de câte ori am crezut că totul era condamnat pentru Belgia însăşi - pentru a lua măsură de importanţa momentului. Belgia! Ea este aparent marea câştigătoare a zilei, prin simplul fapt că încă este în picioare, gata să-şi continue drumul. Belgia da, dar nu aceeaşi: motoarele ei sunt acum regionale şi comunitare, iar supravieţuirea ei ca entitate este mai mult decât ipotetică. Trebuie să recunoaştem că această ţară bătrână, care a trecut pe lângă moarte, a reuşit o transformare miraculoasă şi ingenioasă întrucât a izbutit, prin echilibrări făcute cu răbdare şi pricepere, să dea tuturor elemente de satisfacţie. [...] Nu trebuie nici să ne amăgim: reforma statului îngroapă o anumită Belgie federală. Şi mulţi sunt convinşi, chiar dacă ei nu doresc aşa ceva, că nu este ultima scenă a filmului. Şi aici se poate spune că marele triumfător al zilei este singurul care nu apare pe fotografia de familie. În timpul acestei negocieri incredibile, Bart De Wever, liderul naţionalist, va fi convins în cele din urmă pe toată lumea de singurul său obiectiv: Belgia nu mai are (mult) sens. – Le Soir
În sfârşit în De Standaard, editorialistul Guy Tegenbos găseşte chiar "drăguţ" numele dat reformei, "acordul-fluture", ceea ce nu este cazul pentru conţinutul acordului:
Acordul-fluture prezentat ieri de Di Rupo este o reformă a statului tipic belgiană. Această a şasea reformă include, ca şi a cincea, multe pagini de acorduri. Dar nu există nicio linie directoare. Reforma nu este rezultatul unei viziuni comune, ci izvorăşte din ciocnirea acestor două puncte de vedere opuse practic în toate privinţele. Au fost necesare multe eforturi pentru a găsi aceste puncte care să satisfacă ambele blocuri. Şi apoi le-au îmbinat ca un mozaic. [...] Di Rupo a reuşit misiunea lui imposibilă, dar ceea ce a făcut nu este o nouă Belgie uimitoare şi excitantă. Este o Belgie 6.0. Pregătirea unei 7.0. [...] Este un armistiţiu care oferă fiecărei tabere [francofonă şi flamandă] puţin din ceea ce dorea şi cu ce s-ar putea acomoda pentru o vreme. – De Standaard