Pentru Jornal de Negócios, alegerile greceşti au contribuit la "disperarea Europei", întrucât poziţiile principalelor partide după vot par atât de ireconciliabile încât "nu este exclusă posibilitatea unor noi alegeri". Astfel, cu cât trece mai mult timp fără să fim în stare să învingem criza în care este împotmolită uniunea monetară, cu atât avem mai multe şanse să ajungem într-o situaţie traumatizantă, scrie cotidianul economic portughez, potrivit căruia:

Cover

Realitatea şi soluţia se află undeva la mijloc între ceea ce apără grecii şi ceea ce vor germanii. Dar această soluţie la criză, care ar respecta valorile europene, nu mai pare aplicabilă. Europa a fost divizată în societăţi cu valori "bune", cele din Nord, şi cele cu valori "rele", din Sud. Astfel, nu există nicio soluţie tehnică pentru a salva proiectul european.

Din presa germană, Frankfurter Rundschau regretă faptul că grecii nu au avut încă posibilitatea de a-şi decide ei-înşişi soarta. Într-adevăr, în timpul campaniei, nici partidele politice greceşti, nici Uniunea Europeană nu au îndrăznit să explice cetăţenilor preţul pentru alegerile lor:

Cover

Învingătorul alegerilor greceşti, Antonis Samaras, nu are nimic de sărbătorit. În curând, el va trebuie să încropească un guvern care se îndreaptă spre o sarcină imposibilă. Deja, în iunie, statul grec va trebui să găsească mai multe miliarde ca să plătească salariile şi pensiile. Cel târziu în august, creditorii internaţionali vor dori să fie rambursaţi. Este un adevăr trist dar grecii, care ieri se ridicau cu o mândrie disperată împotriva dictatului austerităţii Europei, se trezesc astăzi ca nişte cerşetori. [...] UE nu le va lăsa multă marjă de manevră. Şi astfel am ratat marea oportunitate a acestor alegeri: şansa de a obţine legitimitatea politică a direcţiei pe care o va lua Grecia în criza datoriilor.

"Grecia se cramponează de euro, Spania respiră", titrează, la rândul său, La Vanguardia. În cotidianul din Barcelona, editorialistul Enric Juliana afirmă

Cover

logica de bază a sistemului de putere european – un imperiu moale şi ciudat, cu capitala la Berlin – s-a impus de la sine. [...] În nişte alegeri care pun sub semnul întrebării concepţia clasică a suveranităţii naţionale, societatea grecească a votat pentru sacrificii fără să-şi lepede mânia. [...] Suspinele de uşurare erau aseară deosebit de grăitoare în Spania şi Italia, cele două ţări cele mai apropiate de marginea prăpastiei datoriei publice. Săptămâna aceasta vor fi aşadar anunţaţi doi factori de stabilitate: votul Greciei în favoarea monezii unice şi publicarea auditurilor externe ale băncilor spaniole, care, alături de deciziile BCE de a diminua datoriile spaniole şi italiene, ar putea contribui la o reducere substanţială a incertitudinii.

"Mesajul care soseşte de la Atena, ca şi cel trimis de Dublin [în referendumul din 31 mai privind pactul bugetar], a aprins o luminiţă de speranţă în marea dezbatere asupra opoziţiei dintre democraţie şi pieţe, care este, într-un fel, fundalul convulsiilor europene", scrie La Repubblica. Potrivit cotidianului roman, care titrează "Grecia, noi vom rămâne în euro",

Cover

după ce am asistat la creşterea exponenţială a impulsurilor populiste şi naţionaliste, alimentate de criza economică, Europa poate începe să spere că democraţia este în stare să ofere soluţiile potrivite şi la problemele complexe şi grele puse de datoria suverană. În faţa sirenelor populismului şi mâniei, grecii au ales calea cea mai anevoioasă, dar singura care poate aduce speranţa unui viitor diferit şi mai bun. Şi nu a fost un rezultat evident. Mai ales că o mare parte a finanţei mondiale pariase pe o altă soluţie "mai uşoară", speculând asupra posibilei contagiuni a Spaniei şi Italiei, generate de o ieşire a Greciei din zona euro. [...] Singurul pericol adevărat care poate urma după votul grecesc ar fi ca Berlin să se convingă că a mai trecut încă un caz de urgenţă, şi că mai poate încă trage de timp. Dar nu mai este timp. Ieri, alegătorii greci au arătat clar acest lucru. Astăzi, o vor spune şi liderii G20, cu americanii în frunte. La summitul din 28 iunie, va fi sarcina preşedintelui Băncii Centrale Europene, Mario Draghi, a primului ministru italian, Mario Monti, şi a preşedintelui Franţei, François Hollande, de a o face şi pe înţelesul cancelarului german. Nu va fi uşor, dar ei nu îşi pot permite să eşueze.

"Rezultatele alegerilor din Grecia scot din nou în evidenţă o diviziune profundă", constată Koen Vidal, redactorul-şef al paginilor Externe ale ziarului De Morgen. Vidal adaugă că nici nu se încheiase bine votul, că investitorii începuseră deja să speculeze despre noi alegeri:

Cover

poate că una dintre cele mai mari probleme ale crizei greceşti este întocmai aceasta: ea are loc într-un climat explozibil de încleştare. Astfel, mulţi se tem de tensiunile şi violenţa dintre grecii înşişi. [...] Dar este la fel de dureros şi antagonismul dintre Grecia şi restul Europei. [...] Această atmosferă de opoziţie şi de tensiuni are drept rezultat un climat emoţional în care politicieni, investitori şi cetăţeni se lasă uşor pradă tentaţiei unor acţiuni prosteşti. [...] Pentru a rezolva această criză, ar trebui mai întâi pus capăt acestei atmosfere războinice. Lăsată să se răcească. Deşi nu ar fi uşor.