Alegeți o limbă
"ACTA este mort, Parlamentul se trezeşte", se bucură Mediapart. Pentru site-ul de informaţii francez,
respingerea acordului împotriva contrafacerii marchează simbolic o etapă în repolitizarea Europei. [Parlamentul European este] perceput ca o structură îndepărtată şi complexă, voit procedurală, care avansează cu paşi mărunţi de declaraţii şi avize, cu puţini tribuni identificabili […]. Odată cu respingerea ACTA, acesta arată că există totuşi o cale de recurs pentru cetăţenii care se mobilizează. [Şi totuşi], afirmarea puterii legislatorului european pare limitată la subiectele referitoare la libertăţile publice şi la protecţia cetăţenilor. În alte dezbateri europene, eurodeputaţii nu-şi fac auzită vocea. […] Nimic nu garantează faptul că interesul actual [al cetăţenilor] se va menţine în privinţa unor subiecte mai tehnice, mai îndepărtate, dar care constituie totuşi partea esenţială a muncii Parlamentului.
În Gazeta Wyborcza, editorialista Ewa Siedlecka salută căderea ACTA precum o "mare victorie a societăţii civile" şi asigură că "poporul european" şi-a demonstrat astfel existenţa.
Aflaţi sub presiune, politicienii care pregătiseră şi susţinuseră acordul, l-au dărâmat. […] Dar ACTA a scos la iveală de asemenea şi faţa cea mai urâtă a Europei. Acordul a fost elaborat în cadrul Comisiei într-un mod total opac. Totul s-a bazat pe negocieri secrete cu Statele Unite şi cu Japonia.
Pentru Rzeczpospolita, "votul Parlamentului European dovedeşte că ACTA, în forma actuală, este mort". Şi totuşi, subliniază cotidianul,
manifestaţiile celor care susţineau Internetul nu înseamnă că ACTA nu beneficiază de niciun sprijin. Aproximativ 130 de organizaţii care reprezintă autori şi mass-media s-au regrupat pentru a se pronunţa în favoarea acordului. […] Sfârşitul ACTA nu înseamnă că UE va renunţa la un acord pentru protecţia proprietăţii intelectuale. Mediul afacerilor şi autorii sunt afectaţi în fiecare an de pierderi importante din cauza piratajului pe web şi a importului de produse contrafăcute.
"O veste proastă pentru editori legată de drepturile de autor", consideră Edoardo Segantini în Corriere della Sera:
Încă o dată, politicienii europeni au fost sensibili la argumentele unui vag "popor al web-ului", în spatele căruia se ascund interesele mult mai precise ale celor care vor să continue să câştige bani fără să investească, profitând de proprietatea intelectuală a altora. Cea a unei industrii a ediţiei şi a muzicii, care reprezintă 120 de milioane de locuri de muncă în Europa. […] Populismul politicienior nu este singurul aspect surprinzător: celălalt este simpatia evidentă – chiar şi sprijinul – pe care hoţii de copyright continuă să-l suscite în rândul mass-media care este, în fond, victima lor.
La rândul său, Frankfurter Allgemeine Zeitung regretă o "victorie a haitei":
Haita s-a aruncat asupra ACTA şi a câştigat. […] Aroganţa gregară a ciber-fetişiştilor, această "comunitate a reţelei" idealizată şi sacralizată, a dorit să împiedice un precedent care însemna garantarea de către stat a ceea ce numai statul poate să garanteze: dreptul. Felul în care guvernul german, Parlamentul [german] şi acum Parlamentul European s-au aplecat în faţa dezinformării şi a intimidării acestei comunităţi a Reţelei este jalnic. Şi mai rău, această agitaţie împotriva dreptului şi a legii este sărbătorită ca o nouă formă de democraţie, şi fiecare observaţie asupra caracterului totalitar al maselor numerice este arătată cu degetul ca fiind o acţiune de lobby. Dar ce oare s-a impus în faţa ACTA, dacă nu tot un lobby în stil husar?
