Alegeți o limbă
“UE a luat Premiul Nobel pentru Pace?”, se întreabă Süddeutsche Zeitung: “Această adunătură de state aflate mai mult sau mai puţin în faliment şi în ceaţă, al căror proiect major, uniunea monetară, este în pragul exploziei? Este un exces din partea Comitetului norvegian, care trebuie să ţină cont de faptul că deciziile sale vor fi luate în serios pe termen lung”. Cotidianul de la Munchen recunoaşte totuşi meritele construcţiei europene în menţinerea păcii în Europa, precum şi “eforturile onorabile” pentru a transmite un mesaj de pace în lume. Dar reaminteşte că:
UE nu joacă un rol important în eforturile globale pentru pace şi va rămâne în această stare o perioadă. Nu a fost nevoie să aşteptăm experienţele triste ale crizei din zona euro pentru a înţelege că europenii nu sunt uniţi în momentele decisive şi că sunt mai ataşaţi intereselor naţionale decât celor europene.
Este vorba de un Premiu Nobel “surprinzător”, acordat în momentul în care Europa este afectată de criză, scrie publicaţia online franceză La Tribune, notând că:
dificultăţile au evidenţiat că, dincolo de discursurile prin care liderii europeni oferă asigurări, popoarele rămân ataşate în continuare cadrului naţional, lucru demonstrat de reticenţa cetăţenilor ţărilor din nord, în frunte cu Germania, de a plăti pentru statele din sud. (…) În mod paradoxal, acest premiu ar putea releva preocupările Comitetului Nobel privind viitorul şi coeziunea Uniunii Europene. Ideea fiind de a reaminti utilitatea UE în momentul în care numărul celor sceptici este în creştere.
Potrivit El País, este “o recompensă neaşteptată” primită de UE. Mai ales ţinând cont de faptul că Norvegia, ţara care acordă Nobelul pentru Pace, “refuză să devină membră a clubului european, respingând aderarea prin referendumurile din 1972 şi 1994; iar sondajele arată că aproape trei sferturi dintre cetăţenii norvegieni ar face acelaşi lucru şi acum”. El País apreciază că:
pacea este parte a Uniunii Europene, a cărei diplomaţie caută permanent (…) cele mai bune mijloace de rezolvare a conflictelor înainte ca acestea să degenereze. (…) UE a avut o reacţie greşită şi tardivă în războaiele din Balcani, Statele Unite asumând greul operaţiunilor. (…) În strategia stabilirii de condiţii şi acordării de stimulente, strategie care însoţeşte orice politică externă, UE are o atitudine timidă, iar acest handicap nu este un avantaj pentru o Uniune asociată cu valorile drepturilor omului.
La Rotterdam, redactorul-şef al publicaţiei NRC Handelsblad, Juurd Eijsvoogel, notează că:
preşedintele Comitetului Nobel a spus că identitatea laureatului de anul acesta va provoca polemici. Cu siguranţă se va întâmpla aşa, pentru că UE este supusă criticilor. Prin opţiunea sa, Comitetul Nobel atinge un subiect delicat, cum a făcut şi în 2009, acordând premiul lui Barack Obama. Pe de altă parte, este greu de contestat faptul că UE a avut o contribuţie importantă la coabitarea paşnică în Europa.
Într-un comentariu publicat pe site-ul televiziunii publice RTP, specialistul de la Público, Teresa de Sousa, scrie că, în opinia ei, acordarea Premiului Nobel pentru Pace Uniunii Europene:
este un avertisment care nu putea veni într-un moment mai potrivit pentru guvernele statelor membre, pentru liderii şi instituţiile europene, de a reflecta în continuare în scopul evitării unei destrămări a Europei. (…) Întrebarea este dacă liderii europeni vor acorda suficientă atenţie acestui premiu.
