Alegeți o limbă
Uzina Ford din Genk se va închide în 2014. Anunţul făcut în 24 octombrie a provocat un val de indignare în presa flamandă [pe 25, Ford a anunţat de asemenea închiderea a 2 uzine şi suspendarea a 1 400 de slujbe în Anglia]. Deoarece este vorba de 10 000 de locuri de muncă, în uzină şi la cei care produc piese pentru uzină, care sunt ameninţate. În Gazet van Antwerpen, Paul Gedens înfierează lipsa de umanitate de care dă dovadă constructorul american de automobile:
fără ruşine. Fără inimă. Cinic. Laş. Ţărănesc. Nu se pot găsi alte cuvinte pentru a califica atitudinea direcţiunii europene Ford. Nu a avut nici măcar curajul de a veni să anunţe sentinţa la moarte. O insultă fără precedent.
Editorialistul, care aminteşte că luna trecută direcţiunea semnase un contract pentru fabricarea altor trei noi modele, incită sindicatele şi guvernul belgian să
demareze o procedură juridică [...]. O încălcare a promisiunii nu trebuie să rămână nepedepsită. Zeci de milioane de subvenţii pe care Ford le-a încasat pe nedrept vor trebui de acum să fie rambursate. Ele vor fi cu mult mai utile aici [în Belgia] pentru reconversiune în alte meserii, decât în uzinele din Spania sau Germania.
În De Standaard, redactorul şef Bart Sturtewagen admite că felul în care acţionează Ford este "respingător", dar cere belgienilor "să-şi sufle mânecile" şi să înceteze să caute vinovaţii:
vom strica noi această criză purtând dezbateri sterile care nu vor salva şi nici nu vor crea vreun loc de muncă? Ne pierdem din energie divizând oamenii: angajaţi contra angajatori, bancheri contra contribuitori [...] stânga contra dreptei, [...] flamanzi contra valoni [...]. De ce să nu utilizăm, de exemplu, o zecime din această energie în căutarea dirijată a unor măsuri şi alegeri politice promiţătoare, şi care vor avea cel mai mare efect asupra competitivităţii noastre?
La 1 500 de km distanţă, ABC utilizează aceeaşi fotografie ca Gazet van Antwerpen, dar cu un ton total diferit: "Ford părăseşte Belgia, atras de competitivitatea Spaniei". Deoarece producţia uzinei din Genk va fi transferată la Almusafes, în regiunea Valencia:
restructurarea mondială desenată de Ford întăreşte interesele industriei spaniole a automobilului [...]. Pentru prima oară de lungi luni încoace, Europa de Sud se impune în faţa celei de Nord, într-o decizie de mare importanţă industrială.
Decizia constructorului american duce la pierderea a 10 000 de locuri de muncă în Belgia, dar asigură continuitatea a alte 15 000 în Spania, observă ABC:
Lacrimile muncitorilor din Genk contrastau ieri cu uşurarea uzinei din Almusafes [...]. Tensiunile naţionaliste care scutură Belgia sunt în mare parte vinovate de închiderea uzinei din Genk, ale cărei modele vor fi fabricate mai ieftin în Valencia. [...] În plină perioadă de reorganizare şi de închideri de uzine, Spania îşi consolidează poziţia de al doilea constructor european de automobile, după Germania, care reprezintă 10% din PIB şi dă de lucru la 30 000 de muncitori.
În faţa acestei răsturnări de situaţie, La Libre Belgique aminteşte închiderea uzinelor Renault de la Vilvorde, în 1997, şi a Opel (General Motors) la Anvers, în 2010, şi se întreabă: "Există oare o problemă belgiană?"
Închiderea uzinei Ford din Genk s-ar datora oare costului salarial prea ridicat din Belgia (40,60 pe oră) [...], care deţinea în 2011 recordul în Uniunea Europeană în materie de cost salarial orar, deci de două ori mai mult decât în Spania (22 de euro)?"
Totuşi, Peter Van Houte, economist şef la ING, chestionat de cotidianul belgian, notează că "a ignora această problemă de cost în Belgia ar fi echivalent cu cecitatea [...]. Dar a se focaliza asupra acestui cost ar fi totuşi o eroare". Întrebări "legate de talia ţării, de deciziile politice sau de perspectivele strategice" pot explica un climat prea puţin apreciat de marile societăţi multinaţionale. Ultimul raport de competitivitate al Băncii Mondiale pune în evidenţă acest aspect, care trece Belgia
de pe locul 20, în 2008, pe al 33-lea, în 2012. Ori, în acelaşi interval de timp, alte ţări europene au progresat. Este cazul Spaniei, care a sărit de la al 62-lea loc la al 44-lea.
