Alegeți o limbă
În timp ce transporturile erau paralizate în mai multe ţări de către mişcările de greve, în Spania, Portugalia şi Italia au avut loc ciocniri între manifestanţi şi forţele de ordine.
Pentru El País, care titrează despre sutele de mii de oameni care "cer în stradă ca [primul ministru Mariano] Rajoy să-şi îndrepte politica", ieri s-a desfăşurat un "protest paneuropean [...] împotriva dictatului austerităţii".
În multe ţări au fost organizate manifestaţii şi demonstraţii, totodată cu greve parţiale în Italia şi Grecia. În Portugalia şi Spania grevele au fost generale, într-un exemplu de reflex iberic care dă impresia că situaţiile sociale din cele două ţări sunt apropiate. Oricum, protestul pan-european presupune o mişcare de solidaritate fără precedent împotriva reducerilor bugetare pe altarul sacrificiilor cerute populaţiei din cauza obiectivelor deficitului, care, potrivit sindicatelor, sunt cauzele directe ale recesiunii şi şomajului masiv în sudul Europei. Din acest motiv, instituţiile europene trebuie să se simtă sesizate de cei care au protestat ieri. Ca dovadă, comisarul european pentru Afaceri economice şi monetare şi moneda euro, Olli Rehn, a improvizat o conferinţă de presă pentru a anunţa că guvernul spaniol nu va trebui să mai strângă cureaua cetăţenilor în 2013.
Newsletter în limba română
"Pentru economişti", scrie La Repubblica din Roma, "protestele sunt mai ales o dovadă că politica nediscriminatorie de reduceri şi de majorări de şoc provoacă un efect de bumerang, şi nu de încredere:"
creşterea impozitelor şi reducerea cheltuielilor publice produce mai puţină creştere, mai puţină creştere înseamnă mai puţine venituri fiscale, deficitul creşte şi o luăm de la capăt. În ultimii doi ani, agravarea crizei din Grecia a fost exemplul cel mai extrem, dar şi cel mai grăitor, al cercului vicios al acestei austerităţi cu orice preţ. [...] Consecinţele asupra creşterii încep să se simtă şi în afara ţărilor tradiţional fragile. După Olanda, şi Franţa începe să dea semne de oboseală, şi mai ales umbra recesiunii a atins graniţele Germaniei. [...] Ieri, în această zi de revoltă europeană împotriva austerităţii, nu au fost greve în Germania. Într-un an, vom mai vedea.
"Violenţa împotriva austerităţii a ajuns în Portugalia", scrie Público, după ce ziua de grevă generală s-a încheiat prin ciocniri între poliţie şi manifestanţi în apropierea Parlamentului de la Lisabona. 48 de persoane au fost rănite şi 15 arestate. Potrivit cotidianului din Lisabona,
ceea ce-i îndeamnă pe protestatari să iasă în stradă, fie ei violenţi sau paşnici, în grup sau singuri, este lipsa de speranţă a situaţiei ambiente. Scăderea veniturilor, reducerea serviciilor publice şi şomajul sunt şi au fost întotdeauna stimulente puternice ale revoltei sociale. În lipsă de răspunsuri politice, străzile noastre vor semăna cu cele ale Atenei, ceea ce până de curând ni se părea imposibil.
"Poporul nu vrea ca guvernul să reducă prestaţiile sociale, să scadă salariile funcţionarilor şi să majoreze impozitele", scrie Gazeta Wyborcza. "Dar", subliniază cotidianul din Varşovia,
ei nu spun cum guvernul este presupus să achite datoriile acumulate de-a lungul anilor pentru a alimenta sistemul generos de prestaţii sociale. Ideea de a-i pune doar pe bogaţi să plătească pentru criză este corectă doar din punct de vedere politic, nu şi economic. În fiecare ţară, cei bogaţi constituie doar un grup mic. Bugetul statului este bazat pe contribuabilii din clasa de mijloc, care suportă deci şi majoritatea costurilor crizei. Criza europeană a datoriilor este de fapt o criză a modelului european al statului bunăstării.
"Europa face grevă, Germania se uită", constată în cele din urmă Die Tageszeitung (TAZ). În timp ce "milioane de angajaţi sunt în grevă pentru a protesta împotriva consecinţelor politicii de criză a Uniunii Europene, colegii lor din statul câştigător de pe urma crizei le trimit cele mai solidare urări", ironizează cotidianul alternativ. Întrucât, în Germania, sindicatele sunt criticate pentru a nu fi mobilizat îndeajuns populaţia. Pentru TAZ, care reaminteşte o expresie lansată de Angela Merkel pentru a desemna o persoană sau o ţară economă, sau chiar zgârcită, motivul acestei indiferenţe relative este dat de faptul că:
criza nu a pătruns încă nici în minţi nici în buzunare. Mulţi salariaţi încă mai consideră că ceva mai mult din mentalitatea gospodinei şvăbeşti nu ar strica sudului Europei.
