Ceea ce a iscat critici este mai ales sentimentul de a fi cedat "dictatului" Germaniei, care a impus ca organismul unic european de supraveghere să nu-şi bage nasul în băncile locale.

"Acordul pare să fie important, dar în realitate este insuficient", scrie NRC Handelsblad. "Este dezamăgitor, la patru ani după începuturile crizei subprime". Cotidianul olandez deploră mai ales că:

Cover

Marea majoritate a celor 6 000 de bănci [europene] vor rămâne în custodia autorităţii naţionale de reglementare, şi deci vor depinde de încrederea reciprocă între bancheri, care s-a dovedit deja în trecut a fi mult mai superficială decât se credea [...] Criza subprimelor a arătat cât de mult sunt legate băncile unele de celelalte. Nu ne dăm seama de asta decât atunci când lucrurile degenerează [...], ajunge să privim ceea ce s-a întâmplat în Islanda şi mai ales în afacerea Fortis, în care interesele naţionale au trecut înaintea interesului general. Doar o supraveghere centralizată pentru toate băncile poate contracara aşa ceva. În plus, nu s-a decis încă nimic cu privire la două etape cruciale: închiderea băncilor falimentare, şi o plasă de securitate financiară comună care ar separa în sfârşit soarta statelor de cea a băncilor.

De partea germană, Frankfurter Allgemeine Zeitung aduce o salvă întreagă de argumente potrivit cărora noua supraveghere bancară este o veste foarte proastă, într-un moment în care băncile din zona euro sunt de trei ori mai îndatorate decât statele membre. Problema, potrivit FAZ, constă în atotputernicia Băncii Centrale Europene (BCE), o instituţie nealeasă, reaminteşte cotidianul. Cu dubla ei funcţie de bancă centrală şi de autoritate de supraveghere, aceasta nu va mai fi în măsură să-şi îndeplinească funcţia de garant al stabilităţii preţurilor.

Cover

O supraveghere comună a băncilor europene are sens, dar este prost cazată sub acoperişul BCE. Până în prezent, aceasta avea doar obligaţia de a asigura stabilitatea preţurilor. Acum, ea se trezeşte cu un conflict de interese din cauza supravegherii. Cum va decide ea dacă inflaţia necesită o creştere a ratelor dobânzilor, ştiind că exact aceste rate pot falimenta băncile? În plus, este îndoielnic faptul că BCE va face să sufere aceste instituţii financiare cărora le asigură supravieţuirea de ani de zile ca o bancă ”zombie”, cu injecţii de fonduri.

A fost ales un "model greşit" pentru uniunea bancară, scrie cotidianul El País. O decizie "impusă" de Germania, şi care "sfâşie" piaţa financiară europeană în două blocuri majore: marile instituţii, sub supravegherea BCE, şi cele cu active sub 30 de miliarde de euro sub supravegherea guvernelor naţionale. Cotidianul madrilen critică mai ales faptul că

Cover

Acordul răspunde punct cu punct cererilor germane. Angela Merkel a explicat deja Bundestagului că acordul este un triumf german; iar acum a venit momentul de a explica de ce un triumf pentru Germania poate deveni o greşeală financiară pentru Europa. Obiectivul propunerii triumfătoare [a ministrului de Finanţe german Wolfgang] Schäuble este de a ascunde situaţia nu prea încurajatoare a băncilor germane de economii şi a băncilor landurilor. Pretextul care ascunde acest scop este de a pune sub supravegherea BCE tot riscul sistemic european. Dar realitatea, după cum demonstrează şi cazul Spaniei, este că micile instituţii sunt la fel de capabile de a intoxica sistemul bancar naţional. Şi această circumstanţă invalidează argumentul german potrivit căruia supravegherea băncilor regionale nu are niciun interes, întrucât Germania ar plăti o eventuală asanare a acestor instituţii. Riscul nu este falimentul, ci contaminarea activelor.

Un argument reluat şi de cotidianul ABC: "ceea ce Germania ascunde", scrie acesta, este starea proastă a băncilor regionale de depozit. Ceea ce

Cover

explică majoritatea mişcărilor politice ale Angelei Merkel, care a fost capabilă să-şi apere sistemul său financiar şi să-şi ascundă pocinoagele ca niciun alt lider european. Executivului de la Bruxelles nu i-au plăcut niciodată băncile de economii, dar noua Doamnă de Fier a reuşit să facă din Germania ultima lor fortăreaţă, în ciuda responsabilităţii lor în problemele financiare. Landesbanken s-au angajat în operaţiuni internaţionale foarte riscante care au lăsat o notă piperată. [Dar] problemele Germaniei vor rămâne în Germania, [care] a spus clar că nu-i place ca alţii să-şi bage nasul în finanţele sale. În ciuda uniunii bancare, doar Bundesbank va putea pentru moment face acest lucru.