Alegeți o limbă
“Nu există nimic inevitabil în legătură cu ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană. Cu toate acestea, istoria va consemna în mod corect că David Cameron a trasat naţiunii această direcţie”, scrie editorialistul Financial Times, Philip Stephens, după discursul rostit de premierul britanic la Londra pe 23 ianuarie.
Nu acesta a fost scopul primului-ministru în momentul rostirii discursului amânat pe tema locului Marii Britanii în Europa. Chiar dacă a promis o renegociere dură a condiţiilor apartenenţei Marii Britanii la UE, urmată de un referendum privind locul ţării în UE, organizat în viitoarea legislatură în cazul în care conservatorii vor câştiga alegerile generale din 2015, Cameron susţine totuşi rămânerea în UE. Este vorba, mai degrabă decât de afirmarea unei poziţii naţionale îndrăzneţe, de o manevră politică la limită – un discurs calculat pentru a menţine unitatea unui Partid Conservator din ce în ce mai fragmentat şi mai eurosceptic.
“Marea Britanie va organiza un referendum”,titrează Daily Express, dedicând prima pagină victoriei campaniei sale pentru organizarea unui plebiscit. Editorialistul Patrick O'Flynn notează că David Cameron a anunţat intenţia de a pleda pentru un vot în favoarea rămânerii ţării în cadrul UE înainte de a şti ce concesii poate obţine prin negociere. Editorialistul crede că
domnul Cameron are şansa de a rămâne în istorie ca pionier al unei noi ere, prin afirmarea raţionamentului conform căruia Marea Britanie ar avea un viitor mai bun în afara UE ca naţiune participantă pe cont propriu la schimburile comerciale la nivel global. Dat fiind că tendinţele economice globale pe termen lung par să defavorizeze Europa în contextul în care alte regiuni ale economiei mondiale au creşteri economice mai rapide, eu aştept cu încredere ca premierul să adopte poziţia acestui ziar şi cititorilor acestuia în momentul organizării referendumului. Mulţi din Westminster ar spune că aşa ceva este de neconceput. Dar, în urmă cu doi ani, tot ei spuneau că un referendum pe tema apartenenţei la UE era de neconceput. Şi iată unde suntem acum.
Decizia de încredinţare în mâinile poporului a apartenenţei la UE reprezintă “un mare risc, dar o manevră curajoasă”, scrie Tom Newton Dunn, editorialistul pentru afaceri politice al ziarului The Sun, comparând situaţia cu punerea “unui pistol încărcat la tâmplele liderilor UE şi a le spune: daţi Marii Britanii înapoi ceea ce vrea sau ar putea pleca”. Descriind viitoarele negocieri la care va participa primul-ministru drept “un joc de pocher cu Bruxelles prin inducerea în eroare a adversarului şi pentru cea mai mare miză”, Tom Newton Dunn continuă:
succesul sau eşecul acestui demers au potenţialul de a defini mandatul premierului britanic. Primul-ministru se face vinovat de una dintre acuzaţiile pe care el însuşi le-a formulat: şi el a încercat să ignore clivajul din ce în ce mai mare din Marea Britanie privind relaţia cu Europa, în speranţa că diviziunile pur şi simplu vor dispărea. Dar nu au dispărut, iar premierul încearcă astăzi să transforme acel eşec în virtute. Măcar acum, Cameron abordează direct această problemă, iar pentru această atitudine merită laude.
Potrivit corespondentului BBC pe probleme politice , Iain Watson, decizia de organizare a referendumului privind apartenenţa ţării la UE va face deliciul multor eurosceptici din partidul lui Cameron şi va uni conservatorii înaintea alegerilor din 2015, dar procesul de renegociere a statutului ţării în UE va genera noi clivaje.
Ceea ce primul-ministru nu a spus astăzi este ce va face dacă negocierile nu vor oferi ceea ce doreşte de fapt el. Laburiştii şi liberal-democraţii îl acuză pe David Cameron de crearea unei situaţii incerte pentru mediile de afaceri, dar el le-a adresat şi lor această provocare. Oare îşi pot permite să îl lase să fie singurul lider al unui partid major care să le ofere alegătorilor posibilitatea de a se pronunţa în legătură cu apartenenţa la UE după viitoarele alegeri?
Blogul “Blighty” al revistei The Economist notează că orice renegociere a termenilor apartenenţei Marii Britanii la UE va comporta doar modificări “mici, dar va avea un preţ diplomatic mare”.
Westminster depune eforturi pentru a înţelege proiectul politic vast care este pe cale să prindă viaţă. Pentru Marea Britanie, relaţia cu Uniunea Europeană este una bazată pe tranzacţii. Pentru statele aflate în centrul UE, roţile care conduc la compromis sunt unse cu uleiul unui destin comun. De aici, nedumerirea vecinilor Marii Britanii. Conceptul de solicitări directe, aproape unilaterale, este atât de îndepărtat de agendele politice de la Paris, Berlin şi Bruxelles pe cât este posibil să fie. Însă, acelaşi concept se află în centrul planului lui David Cameron de a menţine Marea Britanie în UE. De aceea, nu prea este surprinzător faptul că planul britanic pare să se clatine.
James Kirkup, editorialist pe probleme politice la The Daily Telegraph, apreciază că discursul lui Cameron a readus în atenţia proiectului european principiul economic şi al interesului pe pieţele financiare, care ar putea fi primit bine în Olanda, Suedia, Finlanda. Cu toate acestea, alţii “nu vor reacţiona bine la ceea ce vor percepe drept o tentativă de şantaj din partea unui lider prea slab din punct de vedere politic pentru a opune rezistenţă în propriul partid”. James Kirkup adaugă:
David Cameron va obţine acordul său renegociat doar dacă restul Europei va accepta aşa ceva. Deci, da, este important modul în care acest discurs este perceput în restul Uniunii Europene, în special în Germania. Şi, într-adevăr, această situaţie va determina destinul politic al domnului Cameron: cu cât va face mai multe progrese în renegocierea termenilor rămânerii în UE, cu atât va trage mai mult după el partidul spre poziţia proeuropeană, în 2017. Este rândul tău, Angela!
