Alegeți o limbă
Pentru Die Welt, influenţa lui “Maggie” asupra succesorilor săi a supravieţuit trecerii sale pe Downing Street: “Relaţia lui Thatcher cu continentul european defineşte şi astăzi politica europeană britanică”, arată cotidianul conservator german, potrivit căruia
“Doamna de fier” a lăsat o moştenire care se face simţită şi astăzi dincolo de frontierele britanice: relaţia sa deschisă la început, apoi tot mai dificilă şi în sfârşit ostilă faţă de UE. Astăzi încă, există un război civil în sânul conservatorilor în privinţa apartenenţei [Marii Britanii la UE], care mai poate încă să-i facă să izbucnească.
Cotidianul de dreapta Libero îşi ia rămas-bun de la “Doamna de Fier de care ar fi avut nevoie Italia”. “Thatcher ne lasă singuri cu euro-coşmarul Merkel” titrează Libero, care se întreabă “ce fel de Europă am fi avut acum dacă Thatcher nu ar fi demisionat în 1990”.
Ar fi fost la fel, strivită sub călcâiul Germaniei lui Merkel, cu moneda unică, pactul fiscal şi toate detaliile care ne înăbuşă? Probabil că nu. […] Acea doamnă care semăna cu o mătuşă demodată nu ar fi lăsat niciodată să treacă o Europă precum cea în care trăim. Ea considera federalismul de la Maastricht un fiu al socialismului împotriva căruia a luptat mereu. A văzut în euro o pierdere a suveranităţii. Nu i-a plăcut crezul unor federalişti. A dorit o Europă unită, nu una moartă sau crudă. […] Ceea ce mulţi alţii au realizat 20 de ani mai târziu, Doamna de Fier imaginase deja, şi din păcate, se luptase cu asta în van.
Pentru Libération, “Doamna cu coasa” a dispărut. Cotidianul de stânga nu îşi ascunde aversiunea pentru cea care “a inventat o ideologie: thatcherismul care continuă să prospere în ciuda eşecurilor sale dovedite”. “Criza anilor 2000 este de asemenea criza thatcherismului pe care partizanii săi l-au dus la extreme”, adaugă cotidianul, pentru care
timp de unsprezece ani, ea a incarnat liberalismul triumfant al anilor 1980. Câteva idei simple pe care ea le-a vândut ca pe o nouă evanghelie: glorie privatizărilor, lipsei de reglementare mai ales în sectorul financiar, flexibilităţii muncii şi a atacurilor în toată regula împotriva sindicatelor. Idei pe care ea le va aplica cu convingerea unui predicator, explicând că nu exista altă opţiune, faimosul Tina: “There is no alternative”. Minerii, argentinienii, irlandezii în greva foamei au fost victime ale convingerilor sale fără greş. [...] Ea şi-a impus viziunea asupra societăţii partidului său şi ţării înainte de a poleniza restul lumii, mai ales America lui Reagan, dar şi stânga europeană.
La Praga, Hospodářké noviny aminteşte că împreună cu Ronald Reagan şi Ioan Paul al II-lea, Margaret Thatcher a contribuit la dezmembrarea blocului sovietic şi la sfârşitul Războiului Rece. Această “icoană a transformării economice în Cehoslovacia”, de neatins,
arăta drumul spre schimbarea unei societăţi mucegăite înspre o societate dinamică a pieţei şi libertăţilor individuale, se spune. În amintirea euforiei revoluţionarilor anilor 1990, o viziune foarte idealizată predomină printre cehi, care nu vorbesc de consecinţele reformelor conservatoare: ambiţia sufocantă precum şi criza socială în Marea Britanie.
În Estonia, fostă republică sovietică, se insistă de asemenea asupra rolului lui Margaret Thatcher în prăbuşurea blocului comunist. Astfel, Postimees o califică drept “icoană a anticomunismului”, al cărui stil de guvernare era un model pentru numeroşi conducători postcomunişti:
cuvintele sale cheie, precum “stat minimal”, “piaţă”, “privatizări” etc, se vindeau precum pâinea caldă în ţările postcomuniste ale Europei Orientale. […] Thatcher era o eurosceptică în propria sa manieră, fără a cădea totuşi în populism. Ea prezisese că o Uniune Europeană mai integrată ar fi avut probleme şi ar fi [un proiect] utopic, deoarece ea o vedea mai degrabă precum o zonă de liber-schimb. Ne amintim de ea mai ales ca de “Doamna de Fier” care, împreună cu [Ronald] Reagan, câştigase Războiul Rece, abolise Imperiul Sovietic şi care ne-a acordat sprijinul său după aceste evenimente.
La Bucureşti, Adevărul descifrează mai multe mituri care au circulat în jurul personalităţii lui Margaret Thatcher şi al “stilului său aspru de guvernare”:
"Era o persoană exagerat de formală, neîngrijită şi moralistă". Fals :mai multe persoane care au avut ocazia să o cunoască îndeaproape au descris-o drept o persoană cu un simţ al umorului fin. De asemenea, oficialul era mai degrabă indiferent faţă de comportamentul colegilor ei bărbaţi care erau implicaţi adesea în scandaluri sexuale. "Se opunea unificării europene". Însă detaliul bizar este că a apărat cu pasiune unificarea europeană în cea mai mare parte a carierei sale politice. În 1975 a condus campania “Votează Da” [pentru aderarea la Comunitatea europeană] promovată de Partidul Conservator pentru a influenţa rezultatul referendumului care stabilea dacă Marea Britanie ar trebui să rămână pe piaţa comună – precursorul Uniunii Europene. Actul Unic European din 1986, care revizuia Tratatul de la Roma pentru a extinde puterea Comunităţii Economice Europene, a fost iniţiativa “Doamnei de Fier”. "Thatcherismul a provocat criza financiară globală". Dereglementarea pe care premierul britanic o susţinea nu avea nimic în comun cu lipsa de supraveghere care a contribuit la declanşarea crizei de pe Wall Street. Ea a aplicat reglementările bancare stricte.
