Alegeți o limbă
“Procesul secolului”, după cum a fost prezentat de presă, s-a încheiat prin condamnarea la închisoare pe viaţă a 19 de inculpaţi, printre care se numără comandanţi militari de rang înalt, jurnalişti şi politicieni din opoziţia kemalistă. Alte peste 250 de persoane au fost condamnate la diferite pedepse cu închisoarea, iar 21 au fost achitate.
În cotidianul pro-guvernamental Yeni Safak, editorialistul Abdülkadir Selvi salută verdictele anunţate, dar se întreabă dacă “procesul Ergenekon s-a încheiat?” şi dacă lucrurile vor rămâne aşa. Selvi reaminteşte că, în 1997, armata a înlăturat guvernul de coaliţie condus de formaţiunea Refah, predecesorul partidului lui Erdoğan, AKP, şi că, în 2007, tot armata a organizat o tentativă de “lovitură de stat electronică”, publicând pe site-ul Statului Major o avertizare în legătură cu alegerea aşteptată a candidatului AKP, Abdullah Gül, în funcţia de preşedinte al ţării:
la noi există o mulţime de lovituri de stat, dar culmea era că nu fuseseră niciodată acţiuni judiciare împotriva acestor puciuri. Această situaţie s-a schimbat astăzi. Turcia, victimă a loviturilor de stat militare, a început să aibă acţiuni de tragere la răspundere. În acest context, verdictul procesului Ergenekon are o importanţă istorică specială. Dar lipsesc piese din acest tablou. În contextul în care generalul Başbuğ a fost condamnat la închisoare pe viaţă, oare nu ar trebui judecat şi generalul Büyükanit, cel care a redactat avertizarea din 27 aprilie 2007, precum şi generalul Evren [şeful regimului militar rezultat în urma loviturii de stat din 1980]? Fără a mai vorbi de loviturile de stat din mai 1960 şi martie 1971. Problema nu este judecarea bătrânilor sau persoanelor decedate, ci sancţionarea loviturilor de stat.
Newsletter în limba română
Pe site-ul independent T24, Aydin Engin notează că
printre suspecţii judecaţi în dosarul Ergenekon se numără persoane care, pentru a crea condiţiile unei lovituri de stat, au organizat acţiuni legale (spre exemplu, manifestaţii prin care armata era îndemnată să îşi facă “datoria”) şi ilegale (asasinarea misionarilor creştini la Malatya, în aprilie 2007, trafic de armament sau atentatul care a vizat, în 2006, sediul Consiliului de Stat). În mod clar, este vorba de crime grave, care trebuiau judecate […], dar trebuie observat şi un alt aspect al acestui proces. Practic, justiţia turcă s-a discreditat prin acest proces, din cauza unui exces de spirit primar de răzbunare. Astfel, în timp ce erau judecate persoanele care au comis aceste crime, procedura împotriva reţelei Ergenekon a fost influenţată serios prin procese de intenţie şi printr-un anumit mod de gândire.
Cotidianul kemalist Cumhuriyet, unde lucrează jurnalistul Mustafa Balbay, condamnat la 34 de ani şi opt luni de închisoare, consideră că procesul este o simplă
răzbunare politică orchestrată de guvernul condus de Partidul Dreptăţii şi Dezvoltării (AKP).
În publicaţia Vatan, scriitorul şi editorialistul Zülfü Livanelli, fost deţinut politic şi exilat în anii 1970, denunţă un verdict “care afectează inclusiv mulţi oameni nevinovaţi, condamnaţi pe baza unor mărturii anonime şi a unor denunţuri care nu au fost demonstrate niciodată”, o situaţie care “ridică teribile semne de întrebare asupra verdictului”:
nu s-a făcut dreptate, pentru că oameni nevinovaţi au fost pedepsiţi alături de cei vinovaţi. Sper că judecătorii Curţii de Casaţie vor restabili dreptatea.
