Alegeți o limbă
“Oameni precum Le Pen. Ce oroare!”: astfel vorbea în 2007 şeful Partidului pentru libertate (PVV, dreapta populistă), Geert Wilders, despre Frontul Naţional (FN, extrema dreaptă), aminteşte NRC Handelsblad. Dar, dacă după alegerile europene din 2009, Wilders încă refuza ca membrii partidului său să stea în Parlamentul European lângă cei din FN pentru a nu fi asociaţi cu extrema dreaptă, astăzi, se pare că şi-a mai moderat discursul. Pe 13 noiembrie, şeful PVV a primit-o pe Marine Le Pen la Haga pentru a crea o alianţă înaintea alegerilor europene de anul viitor, o vizită care este primită cu scepticism în sânul partidului său din cauza diferenţelor ideologice. Dacă au în comun euroscepticismul lor şi opoziţia faţă de imigraţie, punctele de vedere pro-Israel şi pro-homosexuali ale PVV nu par să fie împărtăşite de FN. Cotidianul notează că în sânul PVV,
pentru moment, vocile critice nu se fac auzite public, pentru că au văzut ce s-a întâmplat cu [Louis] Bontes, colegul lor [expulzat recent pentru că a criticat public conducerea]. Dar, dacă Wilders îşi continuă cooperarea cu Le Pen şi conducătorul FPÖ [austriac, Heinz-Christian] Strache, există mari şanse ca membri ai PVV să părăsească până la urmă mişcarea.
De Volkskrant deplânge, pe de altă parte, că partidele tradiţionale din Olanda nu reuşesc să dea un “răspuns ferm” vocilor eurosceptice din PVV:
apărătorii UE şi ai euro afişează o întârziere considerabilă. Ar fi timpul să acceptăm provocarea, precum a făcut-o Wilders, prin candidaţi convingători şi discursuri convingătoare. [...] Dar, în schimb, partidele [tradiţionale] propun iluştri necunoscuţi în cap de listă şi mizează pe o slabă participare [a europenilor] care ar limita daunele. Înseamnă să îi dispreţuieşti pe alegători, şi acest dispreţ nu va face decât să agraveze alienarea lor faţă de proiectul european.
În Trouw, un arabist avertizează împotriva consecinţelor dezastruoase pe care le-ar putea avea o alianţă între FN şi PVV. Dacă ea reprezintă o “situaţie în care toată lumea câştigă” pentru părţile implicate,
pentru ţările europene nu va fi cazul. FN cât şi PVV vor să difuzeze ideologia extrem de supărătoare care este xenofobia. Și după ce această otravă va fi insuflată în genele europenilor, va fi dificil să se debaraseze de ea, aşa cum am învăţat din istoria noastră foarte violentă.
În Franţa, Le Monde consideră că obiectivul lui Marine Le Pen şi al lui Geert Wilders este simplu: “extrema dreaptă europeană încearcă să se unească pentru a obţine un grup în Parlamentul European după alegerile din mai 2014”. Dar, notează cotidianul,
ştacheta este foarte sus, şi scopul celor doi conducători eurofobi nu este încă atins. Deoarece, pentru a constitui un grup, le-ar trebui douăzeci şi cinci de aleşi repartizaţi în cel puţin şapte ţări ale Uniunii Europene. Deocamdată, le lipsesc două ţări. În demersul lor, ele pot conta pe partidele Alianţei Europene pentru Libertate, căreia îi aparţine Marine Le Pen […]. Regăsim aici FPÖ austriac […], belgienii de la Vlaams Belang şi democraţii suedezi. O reuniune tehnică, fără şefi, ar trebui să aibă loc joi,14 noiembrie, la Viena.
Acordul FN-PVV suscită câteva nelinişti de asemenea în Europa Centrală. Pentru cotidianul slovac SME, nu trebuie să se aibă încredere în Marine Le Pen şi Geert Wilders, deoarece
ei vorbesc de libertate şi de democraţie, afirmă că se recunosc în valorile liberale şi aproape că ar milita pentru drepturile femeilor şi ale homosexualilor. Dar ei nu o fac decât pentru unele persoane: ale lor. Ei sunt ostili europenilor din Est şi musulmanilor, şi mai mult faţă de imigranţi, şi urăsc pierderea suveranităţii în favoarea celor de la Bruxelles. […] Partidele de extremă dreapta sunt în creştere şi în Scandinavia. […] A-şi ascunde chipul faţă de populism nu face decât să-l întărească.
Dar, în Scandinavia, lucrurile nu sunt atât de simple. Dansk Folkeparti a refuzat imediat oferta lui Le Pen şi a lui Geert Wilders, de a se alătura alianţei eurosceptice formată pe 13 noiembrie, explică la Copenhaga cotidianul Politiken. În ochii partidului populist danez, FN are “rădăcini profunde în antisemitism”. Vicepreşedintele partidului, Søren Espersen, s-a declarat chiar şocat că populiştii suedezi ar putea să reflecteze la această ofertă. În concluzie, pentru Politiken,
este posibil ca Marine Le Pen şi Frontul Naţional să-i vrăjească încă pe francezi. Dar nu şi pe populiştii danezi.
