După austeritate, să trecem la reforme

Respingerea parţială a măsurilor de austeritate de către Curtea Constituţională este pentru guvernul portughez doar ultima dintr-un şir de bătălii pierdute. Dar ar trebui să fie de asemenea o oportunitate de a reforma cu adevărat statul şi de-al scoate din mlaştina actuală, consideră directorul ziarului Jornal de Negócios.

Publicat pe 8 aprilie 2013 la 15:02

Deci nu tu demisii, nu tu alegeri anticipate, nu tu mărire a impozitelor. Foarte bine. Tăiem din cheltuieli. Preşedintele republicii pune şi el umărul. Iar Curtea Constituţională deschide uşile egalităţii definitive între salariaţii sectoarelor public şi privat. Deci acum ce ar mai putea pretinde că nu are dl prim-ministru Passos Coelho, pentru a face ceea ce şi-a dorit întotdeauna să facă?
Dl Passos Coelho a tras învăţătura de minte. El a stăpânit reacţia. A dramatizat. A aruncat vina pe Curtea Constituţională. Şi fiindcă s-a trântit o uşă, el se pregăteşte să profite de ferestrele care s-au deschis. Este o faimoasă prestidigitaţie politică. O şansă de a pune în aplicare o politică pentru statul care nu a fost să fie.

O cale, nu un scop

Dl Passos Coelho a vrut ca programul de ajustare să fie calea către reforma statului şi către înfiinţarea de instituţii pentru o societate mai modernă, într-o cultură de concurenţă şi într-o economie de egalitate de drepturi şi de şanse. El nu a reuşit fiindcă nici măcar nu a încercat. În loc de progres, s-a mărginit la întoarcerea la pieţe.
În acest moment, tot nu ştim ce vrea guvernul în materie de reformă a statului. Ştim că trebuiau reduse cheltuielile publice, şi asta definitiv. Dar obiectivul de a le reduce cu 2.5 miliarde în 2014 până la un total de 4 miliarde până în 2015 a devenit imposibil din punct de vedere politic şi social. Ar fi reuşit oare să o facă fără acest eşec în faţa Curţii Constituţionale?
Ţara care nu vrea mai multe impozite nu a vrut nici reduceri ale cheltuielilor publice, atunci când a realizat că ar însemna reducerea salariilor şi a pensiilor. Dar aceasta este şi a fost întotdeauna calea cea bună. Dar este doar o cale, nu un scop în sine. Care trece prin închiderea de spitale, reducerea alocaţiilor şi subvenţiilor, concedierea de profesori, lichidarea unor întreprinderi publice. O parte din acest drum ar fi trebuit să fie făcută de mult timp. La doi ani de la cererea de intervenţie externă, familiile şi întreprinderile s-au adaptat, dar statul ba.

Politica echilibristicii

Vor fi cereri de flexibilizare a deficitului şi de renegociere a datoriei publice. Austeritatea care se anunţă va spori sărăcia, prin reducerile alocaţiilor sociale, şi şomajul, prin disponibilizarea funcţionarilor. Cu atât mai mult cu cât, încă o dată, noua austeritate nu o înlocuieşte pe cea veche, ci i se adaugă. Reducerile cheltuielilor statului nu rezolvă decât o parte din ceea ce este în joc, şi anume construirea unui stat mai bun, înzestrat cu un sistem politic care să nu fie corupt, de instituţii mai puternice, veghind asupra unei societăţi care să creadă într-un proiect comun.
Dl Passos Coelho nu mai are nicio alternativă. Această decizie a Curţii Constituţionale şi plecarea lui Miguel Relvas, ministrul Relaţiilor cu Parlamentul din guvern va întoarce oare o nouă pagină sau trebuie de-a dreptul aruncată cartea?
Aici intră în scenă Partidul Socialist,principalul partid de opoziţie, care a depus o moţiune de neîncredere împotriva guvernului pe 3 aprilie. Ţara este politic încolţită: dreapta de o parte, stânga de cealaltă, centrul temporar gol. Punţile sunt tăiate. Iar dacă această fractură persistă, guvernul care nu a căzut pe 7 aprilie nu va ţine până pe 15 octombrie. Anul acesta, deficitul face echilibristică. Dar cu bugetul 2014, este imposibil să nu cadă de pe funie. Ţara nu va putea fi reformată fără ca stânga şi dreapta să se întrunească în centru, şi atâta timp cât dl Passos Coelho şi dl Seguro [liderul PS] nu fac nimic pentru a muta vreo pietricică din muntele pe care l-au înălţat între ei.

Din Spania

Newsletter în limba română

Solidaritate și neliniște

În Spania, decizia Curții Constituționale portugheze, dată în 5 aprilie, este primită cu mult interes. Astfel, El Mundo crede că ea

îl conduce pe vecinul nostru pe marginea prăpastiei și crează un conflict care ar putea dăuna Europei și mai ales Spaniei. Pentru că - în primul rând - decizia controversată [...] generează o nouă criză financiară care ar putea avea consecințe negative pe piețele și asupra primelor de risc de la periferia europeană, deci și din Spania. În al doilea rând, deoarece ea crează un precedent periculos, cu atât mai mult cu cât propria noastră Curte Constituțională trebuie să examineze conformitatea acestor măsuri [de austeritate] cu Constituția. [...] Să sperăm doar că judecătorii noștrii nu vor comite aceeași eroare ca vecinii.
Pentru confratele său El País, în cauză este pusă nu atât politica de austeritate din țările din Sudul Europei, cât mai ales principiul care stă la baza acesteia:
dincolo de dificila inginerie bugetară pe care o implică [decizia Curții], tensiunile politice și sociale vor reveni în prim plan într-o țară de-a dreptul decimată. Mai ales dacă luăm în considerare faptul că contribuabilul portughez a suportat deja cea mai mare creștere a impozitelor din istorie doar cu scopul de a crește veniturile publice. [...] De acum înainte avem un precedent care pune în discuție însăși legitimitatea acestor obiective absurde. A însănătoși finanțele publice este absolut necesar, dar să o faci în condițiile actuale, de profundă recesiune și într-o perioadă extrem de scurtă, este o provocare manifestă care riscă să genereze ruptura stabilității sociale și a sprijinului instituțiilor europene.

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect