O instalaţie de gaz la Grijpskerk, în provincia Groningen (Nord)

Gazul nu este un cadou

Zăcământul de gaze naturale din nordul ţării aduce Olandei câştiguri de miliarde de euro. Dar înmulţirea seismelor şi lipsa investiţiilor pe termen lung au făcut ca avantajele zăcământului să fie puse sub semnul întrebării.

Publicat pe 25 februarie 2013 la 12:06
O instalaţie de gaz la Grijpskerk, în provincia Groningen (Nord)

Mai întâi sare din pat pisica. Animalele domestice simt cu acuitate apropierea unei calamităţi. Urmează o bufnitură, apoi un pocnet puternic face să vibreze geamurile şi zgâlţâie pereţii. Se anunţă o nouă noapte albă în satele din comunele olandeze Loppersum şi Slochteren, iar uneori chiar şi în cartierele mărginaşe ale oraşului Groningen.

Fisuri în pereţi, uşi care nu se mai închid, o ţiglă căzută de pe acoperiş: pagubele sunt supărătoare, dar încă pot fi trecute cu vederea. Mai chinuitoare e frica. O să se termine vreodată? Şansele par mici dacă ţinem seama de raportul realizat de Serviciul Naţional de Monitorizare a Resurselor Minerale, pe care ministrul olandez al economiei, Henk Kamp, l-a dat publicităţii la sfârşitul lunii trecute: atât numărul, cât şi intensitatea seismelor provocate de exploatarea gazelor naturale în câmpul de gaze Groningen au crescut vertiginos în ultimii ani. După toate probabilităţile, solul nu se va linişti în următoarea jumătate de secol.

Cel mai mare zăcământ de gaze naturale din lume

Kamp a făcut ceea ce Societatea Olandeză pentru Gaze Naturale (Nam) a neglijat ani de-a rândul: a recunoscut că, în provincia Groningen, solul se tasează în urma exploatării gazelor naturale şi că acest fenomen provoacă seisme uşoare. Reint Wobbes din Huizinge, angajat la Fundaţia “Vechi biserici din Groningen”, caută o explicaţie: “Kamp vorbeşte despre măsuri preventive; eu nu ştiu ce măsuri trebuie luate. Groningen e una dintre cele mai vechi regiuni culturale din Europa. În ce fel mai pot fi protejate acum casele şi alte clădiri, de exemplu bisericile vechi de sute de ani? Aceste măsuri trebuiau luate mai devreme. De ce impulsul a fost dat de o iniţiativă civică – Mişcarea pentru Protecţia Solului din Groningen –, de ce autorităţile nu i-au protejat pe cetăţeni la timpul potrivit?”

Câmpuri goale acoperite de zăpadă; pământul arat aşteaptă sosirea primăverii. Nu există indicii că în subregiunea Hogeland sunt exploatate gazele naturale. Nu miroase a nimic, nimic nu atrage atenţia. “Zăcământul de gaze de la Slochteren” a fost descoperit pe 22 iulie 1959, pe terenul ţăranului Kees Boon, lângă satul Kolham. Dar euforia avea să înceapă abia câţiva ani mai târziu, când s-a dovedit că era vorba despre cel mai mare câmp continuu de gaze naturale din lume. Regiunea nu s-a îmbogăţit însă de pe urma zăcământului. Potrivit legii minelor din 1810, resursele minerale din sol nu revin celui care deţine terenul respectiv, ci statului. Iar asta enervează. Uneori.

Newsletter în limba română

Un sistem atractiv de asigurări sociale

Nu e rău deloc, crede Herman de Jong, profesor de istorie economică la Universitatea din Groningen: “Nu vreau să-mi imaginez ce s-ar fi întâmplat dacă n-ar fi existat o asemenea lege a minelor. Regiunea Groningen ar fi fost populată de bogătaşi nebuni şi ar fi existat un efect de scurtă durată asupra pieţei muncii. În schimb, acum s-a pus la punct un sistem atractiv de asigurări sociale şi s-au făcut investiţii importante în infrastructură, cum ar fi Planul Delta [sistem de apărare al Olandei împotriva inundaţiilor maritime]”.

“E mult mai important să adaptăm economia la o nouă etapă, care va începe curând, peste vreo treizeci de ani, când veniturile din gaze naturale vor înceta. Olanda nu a gândit niciodată pe termen lung; ar trebui să trecem la energia nucleară. Banii câştigaţi din gaze naturale au servit ani întregi la umplerea unor găuri în buget. Norvegienii au procedat mai inteligent: cu veniturile din petrol şi gaze naturale, au alimentat un fond public; profitul astfel obţinut le-a permis cheltuieli pentru învăţământ şi infrastructură”.

Shell şi Esso, care fac parte din Societatea Olandeză pentru Gaze Naturale, obţin câştiguri frumoase din gazele naturale ale provinciei Groningen, spune de Jong. “Dar nici statul nu stă mai rău. Datorită unui contract inteligent, tantiemele au fost mari de la bun început”. Câmpul de gaze naturale Groningen a adus statului câştiguri în valoare de peste două sute de miliarde de euro. În următorii douăzeci de ani, Olanda va obţine profit pentru şaptezeci şi cinci de ani.

Groningen, nod energetic

Dar locuitorii provinciei Groningen au început să se întrebe ce beneficii le-au adus în ultimii cincizeci de ani gazele naturale din pământul pe care calcă – în afară de tasarea lentă a solului. Partidul pentru Nord cere ca un sfert din veniturile obţinute din gaze naturale să fie investit în provinciile din nordul Olandei.

Şi Jan Willem Velthuijsen, partener la PwC [PricewaterhouseCoopers, companie globală care oferă servicii de consultanţă şi audit] şi profesor specializat în energie şi fluxuri monetare la Universitatea din Groningen, e de părere că Olanda trebuie să investească în provincia Groningen. Asta nu pentru că, întâmplător, aici se exploatează gaze naturale, ci pentru că nordul poate să joace un rol important în aprovizionarea viitoare cu energie.
“Există, într-adevăr, motive întemeiate pentru a investi în Groningen ca nod energetic. ‘Circuitul gazelor’, la care se lucrează în prezent, este de mare importanţă pentru aprovizionarea cu energie în Europa. Suntem racordaţi la piaţa germană, care s-a orientat spre conservarea energiei; în plus, termocentralele pe gaze sunt avantajoase. Ieftine şi curate. Pe aici trece linia de electricitate (produsă prin energie hidraulică) dintre Norvegia şi Olanda şi tot aici primim gaze naturale din Rusia. Infrastructura e extraordinară, cu o reţea perfectă de conducte şi câmpuri ideale atât pentru pomparea, cât şi pentru depozitarea gazelor. Putem să depozităm gaze ieftine din Rusia şi să le dăm drumul dacă preţul creşte. Robinetul poate fi închis sau deschis după plac, nicăieri nu e mai simplu”.

Lumea energiei e în continuă schimbare, constată Velthuijse. “Multe investiţii vin de la întreprinderi, aici nu trebuie să facem nimic. E totuşi necesar ca autorităţile să ofere sprijin tehnic, să asigure o infrastructură performantă, cursuri de perfecţionare, echipamente. Aşa ar trebui utilizate câştigurile din gaze naturale. Dar asta cere o viziune comună. Şi tocmai o asemenea viziune lipseşte”.

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect