Știri Alegeri Germania 2013

Greşelile Germaniei, responsabilităţile Europei

Alegerile legislative germane din 22 septembrie sunt văzute precum primul tur al alegerilor europene din mai 2014. Totuşi, nu trebuie confundate mizele europene cu mizele naţionale care au dominat campania electorală germană.

Publicat pe 19 septembrie 2013 la 16:02

Anul politic european 2013-2014 se va deschide cu alegeri generale germane, pe 22 septembrie, şi se va încheia cu alegeri în Parlamentul European, pe 25 mai 2014. În teorie, primele ar trebui să aibă o importanţă mai mică iar celelalte să fie cruciale. Dar, paradoxuri ale vieţii politice europene, situaţia este mai degrabă contrară: primele sunt cruciale pentru viitorul Europei în timp ce alegerile europene vor avea o importanţă marginală.
În mod previzibil, un mare număr de europeni, care din 1979 au dreptul să aleagă un Parlament, apropo, destul de puternic, nici nu se va deranja să se apropie de urne în mai 2014 (amintiţi-vă că la ultimele alegeri europene, din iunie 2009, participarea a fost de 43%). Totuşi, conştienţi de importanţa Germaniei pentru viitorul lor, este destul de probabil că mulţi europeni, dacă li s-ar oferi ocazia, ar fi interesaţi să voteze la alegerile germane.
Toate acestea ne arată imensa disociere pe care este organizată Uniunea Europeană: în timp ce bunuri, servicii, capitaluri şi persoane circulă libere pe un enorm teritoriu construit în jurul unei monede comune, politica continuă să se organizeze pe baza unei serii de unităţi naţionale extrem de fragmentate şi cu mărimi şi capacităţi foarte diferite.

Fără schimbări importante

Această incoerenţă între frontierele politicii şi ale economiei este ceea ce l-a dus pe Împăratul Marc Aureliu Antoninus Augustus să extindă cetăţenia tuturor locuitorilor Imperiului Roman. Edictul din Caracalla, promulgat în anul 212, va utiliza un argument destul de actual: “trebuie ca mulţimea nu doar să susţină toate poverile, ci şi să fie asociată victoriei mele”. Această asociere între impozite şi legitimitatea unui regim politic este deci o constantă în istorie şi a ajuns până în zilele noastre în forma unei reguli foarte simple: oamenii trebuie să voteze acolo unde contribuie cu impozitele lor şi să finanţeze cu impozitele lor doar acel lucru pe care îl pot şi vota.
Problema este că, în UE actuală, lucrurile stau exact invers, sau cel puţin văzute din Germania, au un aspect foarte diferit. [[După cum arată sondajele, cei mai mulţi germani resping orice fel de mecanism care presupune asumarea sau punerea în comun a datoriilor altor ţări]]. De aceea, în timp ce o mare parte din europeni ar dori ca alegerile germane să pună în mişcare o dinamică a schimbărilor care să completeze uniunea monetară cu acele elemente care lipsesc acum (eurobonuri, un buget propriu, un mecanism comun de gestionare a crizei bancare, etc.), germanii par să vrea cu orice preţ ca alegerile să nu introducă schimbări importante în actuala politică a guvernului lor.
După cum semnalează ancheta recent realizată de Institutul Open Europe, în Germania nu există apetit pentru politici care să aprofundeze integrarea europeană ci, dimpotrivă, prin “mai multă Europă” se înţelege “mai mult control” asupra restului ţărilor.

O viziune clară

În consecinţă, Germania pe care mulţi vor să o vadă apărând după alegeri nu este aici. Cu sondajele în mână, este destul de probabil ca orice posibilă viitoare coaliţie de guvern să o includă pe Angela Merkel, a cărei viziune despre Europa, Germania şi euro este clară. Cu un orizont electoral extins, Merkel ar putea să se mai înmoaie în privinţa anumitor politici, mai ales dacă îi încorporează pe social-democraţi sau pe verzi, dar cu greu se poate spera ca acest nou guvern să fie în fruntea unei iniţiative de reformare a Tratatelor care să ducă UE pe un drum federal.
Recent, Angela Merkel şi candidatul SPD, Peer Steinbrück, au avut o confruntare, deoarece aceasta i-a calificat pe social-democraţi drept “imprevizibili” în materie de politică europeană. După cum a amintit SPD, [[Merkel a beneficiat de sprijinul legislativ al deputaţilor SPD în timpul întregului său mandat]], pentru a adopta măsurile cele mai polemice (precum salvările succesive ale Greciei sau Mecanismul European de Stabilitate), un sprijin care a înlocuit în anumite ocazii lipsa de entuziasm pentru aceste politici în propriile rânduri.
În orice caz, din punctul de vedere al Cancelarului, al partidului său, şi al unei imense majorităţi de deputaţi şi cetăţeni, politicile de austeritate pe care Germania le-a condus nu sunt doar corecte, ci şi, în plus, au rezultate pozitive, vizibile în îmbunătăţirea competitivităţii şi în exporturile membrilor zonei euro.
În consecinţă, foarte puţin sau nimic din ceea ce Germania vede în jurul său zilele acestea incită la o reflecţie asupra impunerii unei schimbări de 180 de grade a politicii sale. Problemele care contează pentru nemţi (infrastructurile, serviciile publice, pensiile, etc.) sunt domestice şi nu au o conexiune europeană clară. Astfel încât, în timp ce europenii se agită cu Germania şi alegerile ei, nemţii îşi continuă drumul, şi, rând pe rând, resping solicitările celor care le cer îndrăzneală şi cârmuire. În fond, au şi dreptate: dacă Europa are probleme, să se rezolve la alegerile europene, nu la cele germane.

Newsletter în limba română
Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect