Alegeți o limbă
Institutul american Pew Research Center a condus recent un studiu asupra nivelului de încredere în Uniunea Europeană. Ce a reieşit din acesta? Aproape 45% din persoanele chestionate în cele opt ţări în care a fost realizat sondajul susţin UE. În urmă cu un an, acest indicator era de 60%. Atmosfera cea mai apăsătoare este în Franţa, unde numărul de eurosceptici a crescut cu 18% într-un an; 58% dintre francezi au răspuns că nu mai au încredere astăzi în Europa. Vecinii noştri polonezi salvează oarecum miza cu 69% dintre ei care susţin UE. În Republica Cehă, altă vecină, este exact invers.
"Unul dintre principalele motive pentru dezamăgirea faţă de UE ar fi situaţia economică precară, mai ales în ţările din zona euro, fiindcă locuitorii lor fac cu siguranţă legătura între precaritate, moneda unică şi deciziile luate de UE pentru a o salva", explică Ramunas Vilpisauskas, director al TSPMI, Institutul de relaţii internaţionale şi ştiinţe politice din cadrul Universităţii din Vilnius. "În unele ţări, de exemplu în Lituania, oamenii au mai puţină încredere în instituţiile naţionale decât în cele ale UE. Cu toate acestea, ţările în care încrederea în instituţii, atât naţionale cât şi europene este în cădere liberă, sunt numeroase, iar Grecia este un exemplu extrem. Oamenii şi-au exprimat deja dezamăgirea cu ocazia alegerilor naţionale, dar efectele s-ar putea vedea şi cu ocazia alegerilor pentru Parlamentul European de anul viitor", continuă acesta.
Polonezii scăpaţi, francezii enervaţi
Experţii cred de asemenea că poziţia elitelor naţionale faţă de UE este un element care nu trebuie trecut cu vederea. Pentru Kęstutis Girnius, exemplele polonez şi ceh arată că elita la putere joacă un rol considerabil. "În Polonia, liderii au susţinut întotdeauna UE iar astăzi, ţara pretinde un rol important în comunitate, în timp ce ultimul preşedinte ceh Vaclav Klaus, după părerea mea ar fi scos mai degrabă Republica Cehă din UE, dacă ar fi fost în puterile lui. La Praga, partidul comunist este încă influent şi ştim că socialiştii privesc UE cu circumspecţie", explică acest profesor de ştiinţe politice.
"Trebuie să ne amintim de discursul [ministrului polonez de Externe], Radoslaw Sikorski, la Berlin [pe 28 noiembrie 2011], în care îndemnase Germania să rezolve mai activ criza din zona euro şi să conducă UE către mai multă integrare. Această poziţie a puterii poloneze poate fi acceptată în mod favorabil de majoritatea locuitorilor ţării. Să nu uităm şi că economia poloneză nu a trecut prin recesiune în timpul crizei, ceea ce poate de asemenea influenţa opiniile cetăţenilor", consideră Ramunas Vilpisauskas.
În ceea ce priveşte francezii, ei sunt enervaţi, printre altele, de noua repartizare a echilibrului de puteri în UE. "Înainte de criză, Franţa juca un rol important în Europa. Dacă se poate spune astfel, exista un acord informal între Franţa şi Germania, potrivit căruia cea din urmă era motorul economiei. Franţa, de partea ei, putea lua multe decizii politice importante. Dar s-a dus. Chiar şi atunci când Merkozy (Angela Merkel şi Nicolas Sarkozy) ţineau frâiele, echilibrul a început să se schimbe, iar francezii nu apreciază deloc", explică Kęstutis Girnius.
Grijă la abuzuri
Şi cum rămâne cu Lituania? Dacă un sondaj similar cu cel realizat de Pew Research Center ar fi fost realizat în ţara noastră, lituanienii ar fi mai apropiaţi de polonezi sau de cehi?
Ramunas Vilpisauskas subliniază că, pentru moment, lituanienii au încredere în UE, chiar dacă această tendinţă nu trebuie generalizată. "De exemplu, numărul relativ important de oameni care nu aprobă introducerea monedei euro faţă de cei în favoarea acesteia dovedeşte scepticismul lituanienilor în ceea ce priveşte aprofundarea integrării, cel puţin în acest domeniu. Ceea ce se datorează probabil creşterii preţurilor, scăderii puterii de cumpărare şi incertitudinilor care dăinuie în zona euro", adaugă directorul TSPMI.
În timpul preşedinţiei Lituaniei, deşi populaţia susţine UE, imaginea Uniunii va fi greu de îmbunătăţit. "Statele mici cu greu reuşesc să facă ceva cu privire la imaginea UE, mai ales din cauza lipsei de resurse", este de părere Kęstutis Girnius.
Ramunas Vilpisauskas adaugă că responsabilii politicii externe lituaniene ar trebui să se preocupe mai ales de locuitorii Lituaniei, altfel vor fi criticaţi mai târziu pentru abuzuri în timpul preşedinţiei.
Oricum criticile plouă deja cu găleata din cauza lucrărilor necontenite de pe străzi, ca şi cum am încerca să ne dăm lustru în faţa UE pentru a ascunde o stare jalnică. Preşedinţia europeană a Lituaniei poate îmbunătăţi nivelul de informare a locuitorilor ţării cu privire la Europa. Aceasta va contribui să dea o imagine pozitivă a UE sau nu? Greu de zis...
