“Fără griji.” Un cumpărător trece pe lângă un magazin pictat cu graffiti din Dublin.

O altă zi, aceeaşi veche poveste a austerităţii

Pe 16 decembrie, Irlanda s-a trezit în sfârşit liberă, după trei ani de Planificare Economică înăbuşitoare a troicii. Totuşi, în ciuda întoarcerii suveranităţii financiare în mâinile Dublinului, vom realiza că nevoia, care a condus în timpul crizei, va conduce de asemenea şi politicile din era post-troică.

Publicat pe 16 decembrie 2013 la 16:54
“Fără griji.” Un cumpărător trece pe lângă un magazin pictat cu graffiti din Dublin.

În culmea crizei financiare, am participat la un chef, la domiciliul unuia dintre oamenii care au fost angajaţi să cârpească finanţele naţiunii.

Spre sfârşitul seratei, uşa s-a deschis larg şi vreo cinci inşi au pătruns în încăpere cu o alură de parcă ar fi ieşit de-a dreptul din filmul "Men in Black".

Am întrebat şi eu discret cine erau noii oaspeţi şi mi s-a răspuns că erau inspectori ai "FMI şi BCE", în trecere, pentru a controla progresele ţării.

Băieţii, ferchezuiţi în costumele lor negre, emanau parcă în jurul lor încrederea în sine.

Newsletter în limba română

În timp ce restul obştii de faţă priveam posaci în fundul paharelor, ei au păşit în faţă şi oarecum plini de sine ne-au informat că ţara nu o ducea bine şi că ne aşteptau vremuri anevoioase.

Nu cred că m-am simţit vreodată mai deprimat după vreun chef ca după cel din noaptea cu pricina.

Şi astfel, trei ani mai târziu, ne croim drum către serviciu ştiind că am scăpat de sub cizma troicii .

Toate văicărelile şi jelirea care ne-au însoţit aşa-zisa pierdere de suveranitate în 2010 ar trebui acum să cedeze locul unei încrederi sporite, în această clipă în care facem primii paşi pe măreţul drum spre redresare. Dar, de - adevăratelea, care din noi se simte diferit în această dimineaţă? Probabil că nimeni.

Nimic nu poate fi controlat

Desigur, nu-i niciun dubiu că ieşirea din planul de salvare reprezintă un pas pozitiv dar, [[aşa cum nu ne stătea cu adevărat în puteri să controlăm criza economică, nu avem putere nici asupra următorilor ani de redresare]].

Multe ţări din UE au proclamat sfârşitul recesiunii, dar creşterea sfrijită de 0.2% a PIB-ului din UE din al treilea trimestru povesteşte întru totul altceva. Vârtoasa creştere germană a scăzut la 0.3% din PIB iar economia franceză a făcut fâs, scăzând la 0.1%.

Iar, în blocul celor 17 ţări din zona euro, creşterea economică a scăzut la doar 0.1%, în timp ce redresarea încă este în curs de stabilizare, după aproape trei ani de recesiune.

Creşterea modestă a indus o recuperare a cheltuielilor consumatorilor, dar finanţele publice rămân plăpânde.

De asemenea, creşterea a încetinit semnificativ şi faţă de cei 0.3%, din al doilea trimestru al anului 2013.

PIB-ul Germaniei, locomotiva zonei euro, a crescut cu 0.3% dar, potrivit statisticilor Oficiului Federal de Statistici, această creştere a fost determinată exclusiv de cererea internă. Ţara continuă să fie principalul motor al creşterii, cu exporturi şi cheltuieli de consum care se menţin la un nivel sănătos.

Provocări economice eterne

În acelaşi timp, acasă, discursul directoarei Fondului Monetar Internaţional, Christine Lagarde, a fost foarte grăitor. Deşi dânsa a menţionat că Irlanda era pe cale de redresare, a subliniat totuşi că sustenabilitatea datoriei publice "rămâne slabă".

Desigur, întotdeauna vor exista provocări economice. Şomajul este prea ridicat, [[sustenabilitatea datoriei publice rămâne scăzută, iar datoriile sectorului privat cântăresc greu asupra redresării]].

Băncile care au fost la originea crizei nu s-au însănătoşit încă, întrucât restanţele ipotecare şi împrumuturile neperformante plombează bilanţurile. "Aşadar, continuarea implementării concertate de politici este necesară pentru ca Irlanda să poată recupera pe deplin în urma crizei", a spus dna Lagarde. Cu alte cuvinte, "Pregătiţi-vă pentru câţiva ani grei suplimentari".

Ministrul de Finanţe, Michael Noonan, a avertizat săptămâna trecută că "nu putem face din nou nebunii". Mulţi ar spune că nu am făcut niciodată nebunii.

Irlanda, adaptabilitate şi dinamism

Nicio altă naţiune din Europa nu a dat dovadă de atâta adaptabilitate şi dinamism. Toată lumea a simţit caznele, atât financiare cât şi mentale, ale prezenţei troicii.

Plecarea lor este motiv de sărbătoare, şi trebuie să tragem învăţăturile potrivite. De-a lungul ultimilor trei ani, vieţile oamenilor au fost întoarse cu dosu-n sus, zeci de mii şi-au pierdut locurile de muncă şi nenumăraţi alţii au emigrat. Ieşirile în oraş au fost înlocuite cu filme acasă, Toyota Avensis, maşina care era schimbată la fiecare trei-patru ani, este păstrată cât se poate de mult. Copiii au fost scoşi din şcolile private, oameni şi-au pierdut casele, economiile şi pensiile.
În această dimineaţă pornim la drum din nou; ştim cu toţii că nu va fi uşor, dar trebuie să ne spunem că răul este în spate. Dacă mai aveţi încă locul de muncă/casa/afacerea, aveţi o şansă bună de a o fi scos-o la mal.

Ar trebui să ne batem pe umeri pentru cât de departe am ajuns ca naţiune. Şi, astăzi, ar trebui să ne îngăduim, măcar o clipită, o încercare de a imita portul semeţ al Bărbaţilor în Negru, care din fericire şi-au luat acum zborul către alte "chefuri".

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect