Alegeți o limbă
Ne apropiem de finalul unui proces de nesuportat, după ce perioada premergătoare alegerilor a arătat un primitivism de proporţii fără precedent. L-a catapultat pe şeful Syriza, Alexis Tsipras de la margine pe centrul scenei politice greceşti. Alegerile precedente au avut ca rezultat un parlament al extremelor. Am ajuns într-un punct mort.
Teama de necunoscut, pericolele unei transformări majore care s-ar putea dovedi fatale, şi fantoma unei ieşiri a Greciei din zona euro au avut ca rezultat galvanizarea Noii Democraţii (ND), cel puţin până la un punct, care ar putea duce la obţinerea unui procentaj mai mare în aceste alegeri, comparativ cu cele din 6 mai. Decizia Dorei Bakoyania, de a se întoarce în rândurile Noii Democraţii, cu siguranţă a dat roade din moment ce a adus înapoi votanţi liberali la vastul grup de centru dreapta, deşi există în continuare o fragmentare a unei părţi a tradiţionaliştilor de dreapta din cadrul ND.
Liderul ND, Antonis Samaras, va câştiga cel mai probabil alegerile de duminica viitoare. Prima lui mişcare va fi să schimbe politicile catastrofale ale ultimelor două administraţii PASOK, care s-au ocupat de criză cu un amatorism lamentabil şi au făcut împreună cu troica două memorandumuri recunoscute de toată lumea ca având cel puţin multe lipsuri.
Ciocnirea granzilor
Partidele politice care vor ca Grecia să rămână în zona euro îşi pun speranţele în schimbarea atitudinii Angelei Merkel faţă de Atena, sub presiunea ţărilor din sudul Europei, a preşedintelui francez, François Hollande, şi a preşedintelui american, Barack Obama, care se bate pentru realegere în prima zi de marţi a lunii noiembrie.
Fără a intra în aspectul moral al problemei, Germaniei i se cere într-adevăr să sprijine povara eşecului zonei euro, pentru că a beneficiat de uniunea monetară în ultimii ani, deşi mulţumită chiar politicii ei înţelepte. O schimbare radicală a atitudinii guvernului german ar însemna în cele din urmă că Merkel comite o sinucidere politică pentru a salva statele îndatorate ale zonei euro.
Nu este deloc sigur că Merkel se va sacrifica pe sine însăşi, dar până în noiembrie va arăta nişte semne de relaxare – cu condiţia unei discipline fiscale stricte – pur şi simplu din dorinţa preîntâmpinării unei ciocniri cu Obama. Aceasta va fi cea mai crucială perioadă pentru Grecia. Multe se vor întâmpla în următoarele luni, şi este clar că un guvern de uniune, condus de ND şi format din partide pro-Europa, ar fi alegerea cea mai favorabilă.
În actualele circumstanţe, o ciocnire cu Uniunea Europeană, condusă de convingerea că “presiunea din partea maselor” o va obliga pe "atotputernică", să-şi schimbe poziţia este pripită şi iraţională.
