Paradisurile fiscale ne ucid democraţiile

O mare anchetă asupra titularilor de conturi off-shore, condusă de mai multe ziare, printre care Le Monde, dezvăluie amploarea acestui fenomen la scară internaţională. Ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru supravieţuirea sistemelor noastre politice, consideră directoarea cotidianului.

Publicat pe 4 aprilie 2013 la 15:38

Câte nu am auzit imediat după convulsiile financiare mondiale din 2007-2008! Lozinci cu duiumul: lumea financiară va fi mai bine reglementată, paradisurile fiscale vor fi îngenuncheate, pe scurt vom termina cu găurile negre ale unui sistem care muşamalizează toate abuzurile. Concluziile unui G20 desfăşurat la Londra se doreau chiar a fi foarte virtuoase, o virtute închipuită.
Statele acestui cenaclu promiteau "măsuri împotriva paradisurilor fiscale", fluturând ameninţarea sancţiunilor şi se angajau în faţa oricui asculta că "timpurile secretului bancar [erau] apuse". După criza care tocmai a zguduit Cipru, bastion off-shore îndrăgit de oligarhii ruşi şi de către alţi iubitori de opacitate în gestionarea afacerilor lor, iată-ne, în Franţa, în bulboana cazului Cahuzac, un scandal de stat care readuce la lumina zilei subiectul integrităţii şi transparenţei elementare indispensabile din partea oricărui politician, cu atât mai mult din partea unui politician de înalt nivel.

Plasă tentaculară

Actualitatea este uneori plăsmuită din înlănţuiri stupefiante. Dar să fie clar: ancheta pe care Le Monde începe să o publice astăzi în parteneriat cu The Guardian, Süddeutsche Zeitung, Le Soir şi Washington Post], consacrată paradisurilor fiscale la scară globală, funcţionării lor oculte şi beneficiarilor lor de toate felurile, nu îşi are punctul de origine nici în tumultul din Nicosia şi nici în turpitudinile dlui Cahuzac.
Această anchetă a fost iniţiată cu mai multe luni în urmă. Ea se bazează pe accesul fără precedent, pe care l-a putut obţine un consorţiu internaţional de jurnalişti de investigaţie, la o bază de date uriaşă, dezvăluind dedesubturile lumii off-shore. 2,5 milioane de dosare au fost puricate, comparate şi încrucişate. Rezultatul: expunerea la lumină a reţelei tentaculare a tenebroasei lumi a finanţei. În această masă de documente, sunt menţionate două bănci franceze. Precum şi fostul trezorier al campaniei lui François Hollande din 2012, Jean-Jacques Augier, care asigură că nu a făcut nimic ilegal încropind, pentru un partener chinez, montaje offshore.

PIB-ul Statelor Unite şi Japoniei laolaltă

Expunerea de cazuri individuale, oricât de spectaculoase ar fi ele, nu trebuie să mascheze problema de fond: paradisurile fiscale reprezintă o ameninţare pentru democraţie. Ele subminează statul de drept prin promovarea disimulării. Ele sunt chilipiruri absolute pentru fraudatorii de toate soiurile. Ele favorizează deturnarea de resurse publice în statele în care darea de mită şi corupţia sunt în floare. În acest univers de creativitate juridică nemărginită, în spatele acestor societăţi-paravan sunt dosite sume colosale. Particulari bogaţi ar deţine, în total, echivalentul PIB-ului Statelor Unite ale Americii şi Japoniei laolaltă.
Nimeni nu va putea pretinde, în lumina acestei anchete, că liderii politici, în ciuda spuselor lor, au căutat cu adevărat mijloacele de a acţiona. Este urgent să consolidăm reglementările, mijloacele de control, cooperarea transfrontalieră. Lupta împotriva spălării banilor trece prin acestea. Astfel băncile occidentale atât de amatoare de sisteme opace nu vor mai putea fi zgârcite cu răspunsurile clare. Cel puţin dacă vor, în ceasul crizei, să li se acorde credit pentru profesiile lor de credinţă despre "etică".

Newsletter în limba română
Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect