"Nu vom rămâne muţi" : un t-shirt şi flori pe locul unde a fost ucis Pavlos Fyssas, la Atena.

Pavlos Fyssas, dedesubturile unui asasinat politic (2/2)

În noaptea din 17-18 septembrie, un cântăreţ grec a fost asasinat de către un militant al Zorilor Aurii. Această crimă a fost picătura care a provocat căderea partidului neonazist, iar astăzi i se descoperă conivenţele cu puterea şi legăturile cu puternicii armatori. Extrase.

Publicat pe 1 noiembrie 2013 la 11:07
"Nu vom rămâne muţi" : un t-shirt şi flori pe locul unde a fost ucis Pavlos Fyssas, la Atena.

De ce Pavlos Fyssas a ajuns să fie un martir? Întrebarea este îndreptăţită după o ascultare a cuvintelor cântecelor sale. Este, desigur, vorba despre intoleranţă şi forţe obscurantiste. Dar nimic nu evocă direct Zorii Aurii. "Între două cântece evocând vag pericolele fascismului, Pavlos compunea cel puţin patru despre gagici sau despre criză", confirmă prietenul său din copilărie, Petros Poundivis.
Acest gigant, care arată ca un Mister T. grec, este şi el un rapper, membru al grupului PsyClinic TactiX. Dar este mai ales un muncitor. Aşa cum a fost Pavlos Fyssas. Înainte de a alege o carieră artistică, cei doi băieţi şi-au rupt spatele ca şi taţii lor pe şantierele navale din Perama, marea zonă portuară industrială din Atena, numită întocmai "Zona". Un întins perimetru întins închis unde hangare cu zidurile mâzgălite cu taguri mărginesc cheiurile în faţa unor cargouri ruginite.
"Pavlos s-a lăsat după vreo cinci ani. Este o muncă foarte grea, accidentele sunt frecvente. Dar el s-a considerat întotdeauna ca un copil al clasei muncitoare. Refuza să aparţină vreunui partid, dar numele său este încă pe lista membrilor sindicatului siderurgiei. Aici era foarte popular, fiindcă îndrăznea să deschidă gura şi să ia apărarea victimelor crizei din cartier, şi de aceea a fost ucis", este de părere Petros.

Zori Aurii priveşte spre şantierele navale

Lovită din greu de criză, Zona rămâne ultimul bastion roşu într-o regiune în care neonaziştii câştigă teren zi de zi. Perama, Nikaia, Keratsini: cartierele regiunii Pireului au fost devastate de şase ani de austeritate. "Dezmembrarea serviciilor publice şi concedierile masive au împins oamenii în stadiul supravieţuirii. Un sfert din gospodăriile din Perama nu mai au electricitate, fiindcă nu mai au mijloacele de a o plăti. Atunci, desigur, unii pleacă urechea la sirenele unui partid care strigă „toţi putrezi", care aruncă vina pe imigranţi şi distribuie conserve şi paste... ", suspină Petros.
Mai rămâne Zona, ţinută dintotdeauna de PAME, sindicatul apropiat de Partidul Comunist KKE, care continuă să reziste presiunilor patronale. Cu trei zile înainte de uciderea cântăreţului, un alt incident a încins spiritele: în seara zilei de 14 septembrie, militanţi comunişti din Zonă se aflau pe bine-numita stradă a Democraţiei. Ei lipeau afişe care anunţau un festival, când au fost brusc atacaţi de vreo cincizeci de membri ai Zorilor Aurii.
"Era foarte impresionant. Au debarcat în coloane, de pe toate străzile adiacente, înarmaţi cu bâte şi ţăruşe. Erau acolo şi doi poliţişti pe motociclete, dar au stat deoparte. Nici nu au clintit atunci când am încasat loviturile cu pietre şi bâte", povesteşte Sotiris Poulikogiannis, un bărbat energic de vreo patruzeci de ani care conduce sindicatul siderurgic din Zonă. Rezultat: nouă sindicalişti răniţi, dintre care unii grav.

"A fost pentru prima dată când au îndrăznit să ne atace în mod atât de deschis. Cu toate acestea, ştiam că era ceva în aer. În luna august, în perioada de încetinire a activităţii, unul dintre responsabilii lor locali s-a aventurat până aici, în Zonă. A ţinut un miting în timpul căruia a promis să ne distrugă, să ne alunge de-aici", adaugă Thanassis Panagiotopoulos, şi el sindicalist.
Omul care a rostit aceste ameninţări în august, Yannis Lagos, deputat al Zorilor Aurii, este acum în închisoare. El face parte dintre cei care au comunicat de mai multe ori prin telefon cu asasinul lui Pavlos Fyssas, chiar înainte şi după crimă. "Toate acestea fac parte dintr-o strategie: pentru a sparge rezistenţa faţă de măsurile de austeritate, trebuie eliminaţi cei care se revoltă, trebuie inspirată frica. Toată lumea cunoaşte aici legăturile Zorilor Aurii cu armatorii şi marii industriaşi. Întâlnirile lor mai mult sau mai puţin secrete au fost dezvăluite de presă. [[În Parlament, deputaţii fascişti votează mereu pentru armatori, şi pe teren, ei sunt braţul lor înarmat]]", continuă Thanassis.

Monstrul a ieşit din bârlog

Exagerări? La mijlocul lunii octombrie, o percheziţie la domiciliul unui armator fugit a permis descoperirea unui adevărat mic muzeu în onoarea nazismului, într-o cameră secretă. Anchetele asupra finanţării Zorilor Aurii, deschise după moartea lui Pavlos Fyssas, ar fi confirmat de asemenea implicarea a cel puţin doi alţi armatori, sponsori ai neonaziştilor.
"Monstrul în cele din urmă a ieşit din nou din bârlog", oftează Dimitri Kousouris. Acest istoric de 35 de ani, specialist al Greciei contemporane, este bine plasat pentru a analiza rădăcinile răului. Teza sa, care va fi publicată în curând în Franţa, este consacrată colaboratorilor greci în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. O perioadă a istoriei încă prost digerată în Grecia unde, imediat după ocupaţia germană, ororile nazismului au fost şterse de violentul război civil între comunişti şi conservatori. Mulţi demoni au rămas în umbră din cauza acestei memorii ambigue.
Dar pentru tânărul istoric, moartea lui Pavlos Fyssas a trezit amintiri mult mai personale: în urmă cu cincisprezece ani, într-o seară de iunie, şi el aproape că a murit sub loviturile zbirilor Zorilor Aurii. Şi el se afla într-o cafenea, şi el era un simbol, tânăr sindicalist al mişcării studenţeşti, la acea vreme puternic mobilizat împotriva unei reformei a educaţiei.
Bătut cu bâte şi ţăruşi în acel 18 iunie 1998, a stat câteva zile între viaţă şi moarte. Ca pentru Pavlos Fyssas, poliţia a pretins mai întâi că era o încăierare între tineri, legată de fotbal. Doar şeful atacatorilor, un tânăr lider, care era pe atunci o stea în devenire în Zorii Aurii, a fost judecat: după şapte ani de fugă, cel care îşi dăduse numele "Periandros", în referinţă la tiranul Corintului, în antichitate s-a predat singur poliţiei. [[Procesul s-a desfăşurat sub tensiune, într-un climat de ameninţări şi provocări din partea militanţilor Zorilor Aurii]]. Condamnat la douăzeci şi unu de ani de închisoare, Periandros nu a făcut decât patru şi a fost liberat în 2009.
"Şi totuşi în 1998, Zorii Aurii erau doar un grup marginal. Astăzi, a devenit o mişcare în plină ascensiune", spune istoricul. "Şi nu este de mirare: în această perioadă de criză extremă, xenofobia, intoleranţa, violenţa, care sunt diluate în societate, sunt amplificate. Oamenii uită trecutul şi nu mai văd niciun viitor. Nu mai contează decât supravieţuirea pe moment".
Pavlos Fyssas avea un nume de scenă: Killah P., pentru kill the past ("ucide trecutul"). Dar nimeni nu poate ucide trecutul, acesta reapare mereu în cel mai prost moment. "A venit vremea fricii", a prezis liderul Zorilor Aurii, Nikos Michaloliakos, în seara alegerilor din iunie 2012. În seara aceea, un nostalgic al coloneilor, admirator al lui Hitler, a intrat în Parlament.

Newsletter în limba română
Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect