Comunitatea Voxeurop Interviu Florent Parmentier

“Potenţialul de destabilizare al Transnistriei asupra Moldovei este evident”

Publicat pe 30 noiembrie 2014 la 16:59

Moldova votează în acest 30 noiembrie pentru un nou parlament. Alegerea pare simplă, în ciuda celor 20 de partide de pe listele electorale, dacă ar fi să credem ce scriu ziarele locale: pace sau război. Pro Rusia sau Pro UE. Dar dacă adevărata miză a acestui scrutin ar fi de fapt alegerea între a fi sau a nu fi un stat de drept? Un interviu cu Florent Parmentier, autorul cărţii ["Les chemins de l'Etat de droit. La voie étroite des pays entre Europe et Russie"], editura Presses de Sciences Po, 2014, Paris.
Cartea pe care aţi scris-o se referă la căile statului de drept în ţările situate în Rusia şi Europa. Dar lecţiile sunt oare valabile şi pentru entităţi separatiste, ca Transnistria? Vorbim, în cazul acesteia, de un stat de non-drept?
Expresia "căile statului de drept", despre care este vorba în carte, acoperă o realitate simplă: formarea acestor state nu este lineară, este, dimpotrivă, rezultatul unui proces îndelungat în care intervin numeroşi actori. În timpul căderii regimurilor comuniste, această tranziţie spre capitalism, spre democraţie şi spre societatea civilă a fost studiată pe larg.
Totuşi, problema statului de drept, şi mai ales a transformării statului, a fost în mare neglijată. Ea este totuşi esenţială pentru a înţelege mai bine această regiune. Dezvoltarea acestor state de drept poate fi analizată în mai multe moduri. Am dorit deci să propun o cheie de lectură care ar putea permite situarea acestei probleme, corect, în contextul Europei orientale şi a Caucazului, din punctul de vedere al europenilor.
Putem observa deja o opoziţie între cei care susţin teoria "optimismului instituţional" ("Statul de drept poate fi exportat, este suficient să reproduci reţetele care au funcţionat în Europa centrală") şi cei care susţi teoria "pesimismului cultural" ("Aceste state nu au cunoscut niciodată în trecut statul de drept şi deci sunt puţine şanse să înţeleagă mâine despre ce e vorba").
Datorită extinderii spre Europa centrală, un succes indubitabil, susţinătorii optimismului instituţional au făcut tot pentru o apropiere de această Europă, reflectând prin analogie. Ori, ei au trecut peste problema condiţiilor existente la origine, care nu sunt similare. Statele separatiste din spaţiul post-sovietic, Transnistria, de exemplu, complică enorm situaţia.
Trebuie să amintim astfel că astăzi, în Europa orientală şi în Caucaz, doar Bielorusia nu are probleme de frontieră. Europenii nu consideră Transnistria ca făcând parte din ţările pe care ar trebui să le ajute în construirea statului de drept, deoarece este o entitate separatistă pe care nu doresc deloc să o recunoască din cauza intangibilităţii frontierelor.
Totuşi, expresia "stat de non-drep" conţine în sine un punct interesant: toate structurile etatice se bazează pe o ordine juridică. Statul de drept acoperă o paletă largă de semnificaţii. Un reprezentant chinez poate susţine că statul lui este unul de drept pentru că a ratificat mai multe sute de convenţii internaţionale, dar continuând să privească suspicios mişcarea cetăţenească "Occupy Central", din Hong Kong, şi fără să se teamă de incoerenţă. Din acest punct de vedere, Transnistria are legi proprii aplicate de o administraţie, însă nu este tipul de stat de drept pe care Europa l-ar vrea în vecinătatea sa.

Cum putem atunci descrie acest stat, Transnistria, şi care este impactul pe care l-ar putea avea asupra dezvoltării unui stat de drept în Moldova?
Transnistria este astăzi ceea ce numim uneori "stat de facto": ea are o administraţie, o populaţie şi un teritoriu, dar nu dispune de recunoaşterea internaţională. Deocamdată nici măcar Rusia nu a făut pasul, dar ar putea să ameninţe cu efectuarea sa dacă prin ce ştiu ce capriciu al soartei acest statu quo nu ar mai avantaja-o. Este şi motivul pentru care este o zonă de non-drept cu structuri etatice, pe care Evgheni Şevciuk consideră că le incarnează legitim.
A existat speranţa unei schimbări în decembrie 2011, când acesta din urmă a fost ales preşedinte în locul lui Igor Smirnov; la urma urmei, avusese loc o alternanţă electorală. Însă statul de drept nu se rezumă la un dispozitiv electoral, el conţine şi alte dimensiuni, care se învârt în jurul ideii de a da socoteală cetăţenilor; din acest punct de vedere, Transnistria este foarte departe de standardele europene, cea ce nu înseamnă automat că un regim mai puţin autoritar ar opta imediat pentru o reunificare cu restul Moldovei.
În ceea ce priveşte Moldova însăşi, potenţialul de destabilizare al Transnistriei este evident: concentrându-se pe problemele identitare, reformele politice şi economice necesare trec automat pe planul doi. Dacă relaţiile dintre cele două maluri ale Nistrului sunt calme pe plan interpersonal, Transnistria suscită numeroase probleme de corupţie, de tensiuni geopolitice şi de funcţionare a statului. Este de altfel şi problema cu care se va confrunta Ucraina cu separatismul din Donbass, care va tot dura.

În studiul asupra pesimismului culturaln dezvoltaţi (la pagina 89) teoria lui Montesquieu despre ţările catolice şi protestante, dar nu amintiţi nimic despre ţările ortodoxe...
În lucrarea sa capitală, Spiritul legilor, care i-a cerut 14 ani de lucru, Monresquieu elaborează o teorie generală: legea este un raport care trebuie observat şi care poate fi ajustat între mai multe variabile, şi nu o simplă comandă. Aceste variabile pot fi în special naturale (climat, geografie etc.) sau culturale (tradiţii, religie etc.): lectura dominantă a lui Montesquieu face ca el să fie perceput ca fiind unul din părinţii separării puterilor, dar am putea să vedem în lectura sa şi fermenţii pesimismului cultural.
Istoricul moldovean Stela Ghervaş a analizat foarte bine felul în care opera lui Montesquieu a fost de mai multe ori în mijlocul unor contradicţii din dezbaterile intelectuale ruseşti, în secolele XVIII-XIX, începând cu Ecaterina a II-a şi continuând cu decembriştii sau social-democraţii, până la conservatorii care au apărat valorile ortodoxe, un Alexandru Sturza, de exemplu.
Asemeni lui Montesquieu, putem studia statul de drept nu ca un ansamblu de reguli, ci ca un raport social - şi în aceasta stă întreaga semnificaţie a căilor statului de drept, pentru că un drum se face mergând, în ritmul evoluţiei acestui raport social. Rolul religiilor este important pentru a defini raportul faţă de lege, iar Francs Fukuiama a făcut chiar din acest aspect una din sursele tranziţiei spre statul de drept.
Trebuie să fim atenţi totuşi să nu confundăm corelarea şi cauzalitatea: pentru că există mai puţine state de drept de tip european cu o populaţie majoritar ortodoxă nu trebuie să stabilim obligatoriu o legătură de tip cauză-efect. Trebuie ca de acum înainte să construim o veritabilă sociologie istorică a statului de drept, echilibrând variabilele legate de instituţii şi cele legate de cultură.

Newsletter în limba română
Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect