Prietenii lui Lukaşenko din Bruxelles

Chiar dacă este în creştere, cruzimea lui Alexandr Lukaşenko – cu doi oameni recent executaţi pentru bombardarea din 2011 a metroului din Minsk - , capitala UE asistă la un lobby fără precedent în favoarea sa, scrie EUobserver.

Publicat pe 20 martie 2012 la 14:52
Preşedintele Alexandr Lukaşenko la o paradă militară. Minsk, 3 iulie 2011.

Diplomaţii de rang mediu vor discuta în această săptămână despre pe cine să mai adauge pe lista sancţiunilor pentru Belarus, exact când miniştrii de Externe din UE se vor întâlni la Bruxelles, vineri (23 martie). EUobserver crede că pe lista provizorie sunt incluşi oligarhul Iuri Chizh, mai multe companii deţinute de un alt miliardar al regimului, Vladimir Peftiev, şi o mână de alţi oficiali.

Peftiev se află deja sub o decizie de interzicere a vizei şi de îngheţare a bunurilor, precum şi a trei din firmele sale – o decizie pe care o contestă în prezent la tribunalul UE din Luxemburg.

Nu vă puteţi imagina câţi oameni au venit direct aici”, a declarat un oficial al UE pentru site, despre şirul de ONG-uri, diplomaţi şi companii care i-au spus în ultimele săptămâni de ce Peftiev ar trebui să fie scos de pe listă.

Bonus de un milion de dolari

Oficialul, precum şi alte surse, cum ar fi Ales Michalevic, un dizident care a fugit din Belarus anul trecut, spune că Peftiev a pus la bătaie o recompensă de 1 milion de dolari pentru oricine îl poate scoate de pe listă. “Nu am găsit nicio dovadă că Peftiev ar trebui să fie pe listă. Poliţia, KGB-ul şi judecătorii ar trebui să fie acolo”, a declarat pentru site un contact de la o ONG ‘anti-Lukaşenko’ din Praga. O altă ONG ‘anti-Lukaşenko’ cu sediul la Bruxelles a trimis recent o scrisoare oficialilor UE conţinând 25 de nume – inclusiv Peftiev – al oamenilor care spun că au fost puşi pe listă în mod nedrept.

Acest site nu le publică numele, pentru că este posibil ca indivizii care au distribuit lista să fi fost presaţi să facă această muncă murdară. EUobserver a contactat de asemenea firma de avocatură lituaniană Lawin, care îl reprezintă la tribunalul UE pe Peftiev, în legătură cu prima de 1 milion de dolari, dar aceasta nu a vrut să confirme sau să nege informaţia. Chizh are o mulţime de afaceri de la petrochimice la staţiuni balneare şi bături răcoritoare, multe din ele active în ţările UE.

Conglomeratul lui Peftiev este mai sinistru. Peftiev este acţionarul majoritar şi preşedinte al Beltechexport, cel mai mare producător de arme. Face avioane, vehicule blindate şi arme mici. Dar principala sa afacere este să acţioneze drept intermediar între firmele ruseşti de armament şi dictatorii din Africa, Asia Centrală, Asia de Sud-Est şi America de Sud. SUA spun că a vândut arme Iranului şi Coreei de Nord.

Ar fi o lovitură pentru reputaţia [preşedintelui rus] Putin dacă Rusia şi-ar vinde propriile arme direct către aceste regimuri violând interdicţiile internaţionale. Aşa că Belarus face asta pentru el”, a spus pentru EUobserver Stanislav Şuşkevici, un fost preşedinte al Belarus.

Peftiev conduce şi operatorul telecom Beltelcom, este co-acţionar al companiei Sport-Pari împreună cu fiul lui Lukaşenko, Dmitri, şi are acţiuni la furnizorul de internet al ţării, Delovaya Set.

Economie sub controlul statului

Diplomaţii UE spun că Letonia s-a alăturat acum Sloveniei în încercarea de a-l proteja. Cele două ţări sunt de acord să accepte noile sancţiuni UE dar numai dacă firmele lui Peftiev, care fac afaceri cu ale lor, sunt lăsate în pace. Un singur exemplu: Peftiev lucrează cu o companie slovenă, Riko Group, pentru a construi un hotel de lux şi substaţii electrice în valoare de 157 milioane de euro. Lobbyiştii săi spun că UE se înşală când îl descrie ca pe un sponsor financiar al regimului. Dar pretenţiile lor sunt greu de crezut într-o ţară în care 70 de procente din economie se află sub controlul statului.

Joerg Forbrig, un expert pe probleme ce ţin de Belarus de la "German Marshall Fund", crede că bogăţia întregii ţării de 10 milioane de locuitori este administrată de un mic cerc al oamenilor de încredere ai lui Lukaşenko. “Este probabil că Peftiev se ocupă de schimburile comerciale cu UE şi în afara celor legate de societăţile lui”, a spus el.

Lukaşenko a executat săptămâna trecută doi bărbaţi tineri - Dmitri Konovalov şi Vladislav Kovaliov, consideraţi de cei mai mulţi oameni a fi nevinovaţi – acuzaţi că au pus o bombă în metroul din Minsk.

Într-un alt caz, care ar putea fi considerat stupid dacă nu ar fi fost atât de înspăimântător, Siarhei Kavalenka, de 37 de ani, a fost spitalizat după ce a intrat în greva foamei [în închisoare]. Crima sa? Că ar fi plasat un drapel al opoziţiei în vârful unui brad de Crăciun. Potrivit unui diplomat european, execuţiile nu au influenţat deloc poziţia Letoniei şi a Sloveniei. “Oricum, nimeni nu ignoră natura regimului bielorus”, spune el, înainte de a adăuga că sancţiunile vor trebui cu siguranţă să fie decise de miniştrii Afacerilor Externe, pentru că discuţiile între diplomaţi nu par să aibă vreun rezultat.

Pleacă investitorii

Pe de altă parte, Alexandr Lukaşenko râde de sancţiunile europene. Totuşi, ele vor îndepărta investitorii străini în timp ce economia bielorusă este în dificultate, şi ele compromit proiectul preşedintelui, de a face din ţara sa un loc de tranzit pentru exporturile şi importurile UE.

Ca o dovadă a eficienţei lor, spune un înalt responsabil european, trimişii lui Lukaşenko propun în mod regulat să elibereze prizonierii politici, în schimbul concesiilor din partea UE. Dar nicio sancţiune nu îi va mai putea salva pe Dmitri Konovalov şi Vladislav Kovaliov.

Dacă Iuri Chizh şi Vladimir Peftiev scapă, unele ţări ale Uniunii vor să facă Letonia şi Slovenia să plătească pentru asta: “Li se va cere public să dea socoteală pentru această acţiune”, confirmă un diplomat european.

Diplomaţie

Belarus a învăţat cum să manevreze la Bruxelles

Relaţiile bilaterale se apropie periculos de pragul critic, odată cu chemarea "pentru consultare" a ambasadorilor Uniunii Europene, din Minsk, la mijlocul lunii martie, scrie New Eastern Europe (NEE). Bimensualul polonez constată că această situaţie -

... ar putea duce la pierderea completă a influenţei UE în Belarus şi la începutul unei noi politici a UE faţă de această ţară. Consiliul European a avut probleme cu introducerea unor noi sancţiuni faţă de Belarus, ceea ce a arătat clar că Minsk şi-a făcut temele bine şi a învăţat cum să-şi conducă diplomaţia după manualul rusesc. Cu alte cuvinte: a acţiona încet dar fără a-ţi uita scopurile, a nu acţiona global, ci mai degrabă la nivel local, a considera că UE nu conduce o singură politică externă, şi a găsi întotdeauna punctele slabe, asemeni ţărilor care se sinchisesc mai mult de treburile lor decât de solidaritate.

Între timp, Gazeta Wyborcza observă că executarea brutală [pedeapsa cu moartea] a presupuşilor vinovaţi ai atentatele din Minsk, pe 17 martie, demonstrează că "cruzimea lui Lukaşenko este mai mare decât simplul calcul politic cinic", întrucât puterea lui se bazează pe teroare şi intimidarea compatrioţilor săi -

Belarus cade pradă unei stagnări economice. În schimbul unor împrumuturi, ţara trebuie să-şi vândă Rusiei cele mai bune întreprinderi. Popularitatea preşedintelui este în scădere şi frustrarea socială creşte.

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect