“Pe hârtie, Parteneriatul Estic va mai supraviețui ceva timp. De altfel, viitorul summit este deja fixat, fiind prevăzut să aibă loc la Riga, în vara lui 2015. Numai că fără strălucirea și ghidajul fondatorilor proiectului, Carl Bildt și Radosław Sikorski, cel mai probabil barca Parteneriatului Estic va luneca haotic pe valuri, fără cârmă și busolă”. Într-un articol publicat în Revista 22, redactorul şef al acestei publicaţii, analistul Armand Goşu, deplânge lenta decădere a unui proiect care se anunţa vizionar.
“După războiul ruso-georgian din august 2008, care a surprins Occidentul nepregătit, Polonia și Suedia, prin Radosław Sikorski și Carl Bildt, au formulat un răspuns de soft power la politica rusească de consolidare a influenței în fostul spațiu sovietic. Răspunsul UE poartă numele de Parteneriatul Estic, proiect ce a fost lansat oficial la summit-ul de la Praga, din mai 2009, după ce a fost aprobat de șefii de stat și de guvern din UE la Consiliul din decembrie 2008. Parteneriatul Estic a salvat de la abandonare şase foste republici sovietice, trei din Europa de Est (Belarus, Ucraina și Republica Moldova) și trei din Transcaucazia (Georgia, Armenia și Azerbaidjan)”, crede astfel autorul analizei.
“Parteneriatul a venit la momentul potrivit, oferind o șansă acestor popoare și întreținând dorința, aproape mistică, de a se apropia de Occident și de a limita influența rusească. Parteneriatul Estic a fost colacul de salvare de care s-au agățat opoziția politică din țările respective, societatea civilă, noile generații, în tentativa de a salva instituții democratice, de a limita excesele autocraților de la Minsk, Erevan sau Baku”.
Citiți articolul integral în Revista 22.