Alegeți o limbă
Maribor a avut întotdeauna reputaţia de a fi un oraş în care nu se întâmplă nimic. Doar rata de abstenţiune la alegeri era mai ridicată decât în alte oraşe, iar locuitorii ei păreau să nu se implice în mod special în viaţa socială sau politică. Cum este posibil ca într-o singură săptămână 20 000 de oameni să manifesteze în Piaţa Libertăţii, fluturând pancarte împotriva primarului oraşului, aruncând cu ouă, scaune şi cocktail-uri Molotov asupra primăriei? Tot nu ne vine să credem. Mai ales că, într-un fel de extaz general, întreaga ţară a ieşit în stradă în semn de solidaritate cu Maribor.
În douăzeci de ani de independenţă, este ceva nemaiîntâlnit. Se vorbeşte chiar de "insurecţia din Maribor", ca de un eveniment istoric. Dar care sunt cauzele acesteia? Prima ar fi decizia primarului din Maribor, Franc Kangler, de a instala radare la toate intersecţiile importante ale oraşului.
Privatizarea radarelor, privatizarea statului
Doar în câteva zile, acestea au înregistrat 70 000 de infracţiuni - şi tot atâtea amenzi de plătit pentru o populaţie care suferă deja din greu în urma crizei economice. În plus, radarele au fost instalate în locuri unde era mai uşor de a prinde şoferii în flagrant delict, şi nu de exemplu în apropierea unor şcoli. Dar nu este totul.
Dreptul de concesiune al radarelor a fost acordat unei companii private. Majoritatea amenzilor (aproximativ 93%) au fost încasate de această întreprindere, care promisese să refacă sistemul de semafoare al oraşului. Astfel, primarul a reuşit o sarcină imposibilă, şi anume privatizarea statului. Primele semne de protest nu s-au lăsat mult aşteptate, şi radarele au început să fie incendiate în Maribor.
Povestea privatizării radarelor a fost doar cel mai recent caz de acest gen. Maribor a sărit cu capul înainte în sistemul capitalismului neo-liberal. Din 1997, au fost privatizate care mai de care: sistemul de canalizare şi de distribuţie a apei, transporturile publice, telefericul, pompele funebre... Ca rezultat, să mori în Maribor este de două ori mai scump decât să mori în Ljubljana!
Slovenii invidiază Croaţia
Recent, Comisia naţională de luptă împotriva corupţiei a dezvăluit "abuzuri de putere" în Maribor, precum şi o "corupţie sistemică". Această dezvăluire nu a surprins cetăţenii. Comisia doar confirma ceea ce ei deja ştiau.
Dar mişcarea de contestare s-a răspândit în întreaga ţară, fiindcă cetăţenii nu se revoltau numai împotriva lui Kangler şi învârtelilor lui. În Ljubljana, Kranj, Celje sau Trbovlje, oamenii au ieşit în stradă, cu lumânări în mână, pentru a protesta împotriva corupţiei, clientelismului şi oligarhilor locali. Ei se temeau că întreaga Slovenia va deveni ca Maribor.
Slovenii invidiază astăzi Croaţia, care şi-a condamnat fostul prim - ministru Ivo Sanader la o grea pedeapsă cu închisoarea (zece ani în primă instanţă) pentru fapte de corupţie.
În Slovenia, nimic de genul acesta. Dacă primul ministru, Janez Janša, acuzat de corupţie de mai mulţi ani, refuză să-şi părăsească postul, de ce alţii ar face-o? Mai mulţi primari sloveni au fost condamnaţi pentru proasta lor gestionare a finanţelor publice, dar ei ignoră justiţia. Unii deputaţi, şi ei condamnaţi, refuză să demisioneze.
Elita politică slovenă nu se sinchiseşte de hotărârile judecătoreşti, zicând că fac parte dintr-un complot politic împotriva lor. Tot acest circ, slovenii nu-l mai suportă, ca dovadă ceea ce tocmai s-a întâmplat în ţara noastră.
